Trăim vremuri de prigoană. Charlie Kirk, o puternică voce a libertăţii pe tărâm american, a murit la vârsta de numai 31 de ani, în urma unui atac armat petrecut la un eveniment din Utah.
E greu să găseşti cuvintele potrivite în faţa unei asemenea nenorociri. A împuşca un om lipsit de apărare e un act malefic incalificabil. Democraţia nu e niciodată definitiv câştigată, câtă vreme asasinii dialogului circulă printre noi.
Charlie Kirk avea disponibilitatea rară de a sta de vorbă cu oricine, de a accepta confruntarea de idei. Moartea lui violentă nu e doar o pierdere pentru mişcarea conservatoare, ci o rană adâncă pentru cultura occidentală.
Prin asasinarea lui Charlie a fost lovită însăşi temelia civilizaţiei occidentale: apetitul spre dialogul socratic; deschiderea spre conversaţie; prezumţia de nevinovăţie.
Când recurgi la gloanţe pentru a închide gura cuiva, atunci ai pierdut însăşi esenţa umanităţii.
Chiar şi atunci când era insultat, demonizat ori caricaturizat, Charlie a rămas deschis către semenii săi. Moartea lui Kirk este un memento amar: libertatea nu se păstrează fără jertfă, iar barbaria se insinuează în ceasuri de nepăsare.
Odihnească-se în pace.
Comments are closed