Adresată de către domnul senator Sorin Lavric în ședința Senatului din data de 17.03.2021.
Stimată doamnă președinte Anca Dragu,
Stimați colegi,
Visarion Puiu este o dovadă de cum, în România postbelică, înaltele fețe bisericești erau persecutate de masoreții marxiști.
Născut la Pașcani pe 27 septembrie 1879, Visarion Puiu a fost mitropolitul Bucovinei în perioada interbelică, pentru ca în timpul războiului antirusesc să fie mitropolit de Transnistria, la Odessa. În anii cât a locuit în orașul Bălți din Basarabia, pe atunci parte integrantă din România, Visarion Puiu a ctitorit șase biserici, cea mai vestită fiind Catedrala „Sfinții împărați Constantin și Elena”.
În toamna lui 1944, intuind că soarta i-ar fi fost pecetluită dacă nimerea în mâinile bolșevicilor, mitropolitul a fugit în Occident. În 1946, a fost condamnat la moarte, în contumacie, de un tribunal al Poporului, a cărui legimitate era la fel de mare ca cea a completului de judecată care l-a osândit pe Mircea Vulcănescu. A fost caterisit de Biserica Ortodoxă în 1950, pentru a fi reabilitat postmortem în 1990. Mitropolitul a murit în Franța în anul 1964, fiind îngropat la cimitirul Montparnasse.
În fața arhondaricului de la mănăstirea Putna, pelerinii pot contempla statuia mitropolitului Visarion Puiu. Acestei statui, masoreții marxiști i-au pus gând rău, la fel ca în cazul bustului lui Mircea Vulcănescu. Sunt onorat ca, sub cupola Senatului României, să pot rosti numele mitropolitului Visarion Puiu.
Vă mulțumesc.
Sorin Lavric, senator AUR.
Nu există răspunsuri