De Ziua Internaţională a Femeii, cinstim nu doar frumuseţea şi gingăşia, ci mai ales forţa, demnitatea şi devotamentul femeii.
Într-o lume aflată în continuă schimbare, femeia rămâne axul în jurul căruia se învârte familia, comunitatea şi însăşi identitatea noastră naţională.
Femeia este lumina care îmblânzeşte întunericul, mâna care vindecă şi cuvântul care îndeamnă la speranţă. Este cea care duce mai departe moştenirea neamului, insuflând dragostea de patrie şi respectul pentru tradiţii.
Nu este vorba doar despre drepturi, ci şi despre recunoaşterea unei misiuni sacre – aceea de a ţese viitorul acestui neam. Femeia, fie mamă, educatoare, cercetătoare, artistă sau luptătoare pentru dreptate, nu trebuie să aleagă între vocaţia sa profesională şi chemarea sa de a întemeia şi ocroti o familie.
La mulţi ani, dragă femeie!
Cireşe amare
Mâna aceasta care face totul perfect:
netezeşte untul pe pâine;
transformă laptele în iaurt;
vremea rea, în vreme bună,;
usucă lacrimile pe obrazul copilului
despărţit de păpuşi,
mâna aceasta care face
dulceaţă de cireşe amare!
tu ştii, mamă, că dulce este mângâierea ta,
dulce dulceaţa vorbei tale,
dulce dulceaţa ta de cireşe amare,
Mamă, eu care nu mănânc dulce,
Mamă, mai dă-mi un borcan
de dulceaţă de cireşe amare,
să mai îndulcesc, puţin, viaţa…
Scrisă de Cristina Emanuela Dascălu
Comments are closed