Vin astăzi în fața dumneavoastră și apelez la inteligența, conștiința și responsabilitatea pe care fiecare dintre noi ne-am asumat-o, prin mandatele încredințate de români. Trăim o situație aberantă, care trece dincolo de limitele acceptabilului și pe care, împreună, avem datoria să o remediem!
Stimați colegi, dincolo de culori politice, dincolo de orice partizanate: dacă România ar fi o singură mare familie și ar trebui să economisim, ce fel de oameni am fi dacă am începe prin a tăia copiilor banii de școală? Ce fel de Stat suntem dacă ne apucăm să ne cârpim din drepturile copiilor noștri care vor să învețe?
Și cum pot unii să fie de acord cu așa ceva, cum nu le plesnește obrazul de rușine, când ei se plimbă cu avioane private de lux, furnizate obscur, dar se apucă să facă bani din reducerile la transport ale studenților?!
Nu putem, nu avem dreptul să ne pierdem luciditatea și echilibrul tocmai când vine vorba de tinerii români și de educația lor! Unde mai pui faptul că, prin Ordonanța de Urgență 156/2024, sumele salvate de Stat sunt infime raportat la impactul negativ incontestabil?
Stimați colegi, vă întreb cu inima deschisă și vă solicit respectuos să vă răspundeți fiecare. Iar din răspunsuri să facem împreună faptele care pot remedia absurdul:
- Dacă reducerile la transport feroviar pentru studenți se limitează doar la rutele domiciliu – oraș universitar, ce le spunem studenților care au domiciliul în mediu rural? Ce fac aceia care n-au acasă nici gară, nici microbuz direct spre orașul universitar? Că doar microbuzul direct e decontat, nu și legătura! Le spunem că-i vina lor că vin de la țară?! Așa promovăm educația?!
- Dacă studenții pasionați, implicați, proactivi, care performează, așa cum ne dorim toți, nu-i așa?, sunt invitați să participe la workshop-uri, conferințe, congrese, vizite de studiu, noi le spunem să-și vadă de treabă și să stea acasă?! Că ruta asta domiciliu-universitate e ruta îngustimii noastre, cu care facem economii de ochii lumii iar lor, studenților care n-au posibilități financiare, le lăsăm ochii în lacrimi?
- Dacă reducerile la transport local pentru studenți se limitează doar la orașul unde se află universitatea:ce facem cu cei care locuiesc poate la marginea municipiului, într-o localitate limitrofă, legată prin transport local de orașul universitar, dar au domiciliul în satul părinților?
Într-o lume a deschiderii și mobilității, nu e dureros ca tocmai noi să instaurăm limitări inexplicabile și injuste? Culmea, împotriva copiilor noștri care studiază?!
Stimați colegi, în viața asta există și erori, și ticăloșie. Hai să spunem că OUG 156/2024 a fost doar o eroare. Dar să nu o lăsăm să perpetueze absurdul și inechitatea până va deveni ticăloșie! Pentru că nimic nu ne va apăra în fața copiilor noștri!
Vă rog să abrogăm textul de lege al Ordonanței de Urgență 156 / 2024 și să fim Statul responsabil și drept în marea familie, România, care își prețuiește cum trebuie copiii care învață!
Comments are closed