Adresată: Domnului Ilie Bolojan, Prim-ministru României
De către: Senator Vlăescu Virgiliu-George
Circumscripția electorală: Nr.35, Suceava
Obiectul interpelării: Solicit taxarea corectă a multinaționalelor prin redistribuirea sarcinii fiscale actuale de la cetățeanul român către companiile multinaționale prin determinarea profitului real.
Stimate domnule Prim-Ministru,
’’România trebuie să identifice formule corecte de taxare a multinaționalelor, astfel încât să atingă obiectivele fiscale locale, să respecte criteriile OCDE(Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) și să asigure un tratament fiscal echitabil contribuabililor”, a anunțat ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, în urma unor discuții purtate pe plan extern(la Ecofin-2025).
„Am subliniat progresele noastre în domeniul Procedurilor Amiabile (MAP – Mutual Agreement Procedures) și a acordurilor de preț în avans bilaterale (o formă de gestionare a dublei impuneri pe zona prețurilor de transfer) – astfel încât evaluarea finală să reflecte conformitatea deplină a României cu standardele OCDE”, a precizat Alexandru Nazare.
Astfel, în perspectiva preocupărilor asidue privind aderarea României la OCDE în 2026 ne-am documentat ce urmează să se întâmple și am constatat următoarele: “La nivel de politici, țările trebuie să reconcilieze dreptul lor legitim de a impozita profiturile unui contribuabil pe baza veniturilor și cheltuielilor care pot fi considerate în mod rezonabil că apar pe teritoriul lor cu necesitatea de a evita impozitarea aceluiași element de venit de către mai multe jurisdicții fiscale. O astfel de impozitare dublă sau multiplă poate crea un impediment în calea tranzacțiilor transfrontaliere de bunuri și servicii și a circulației capitalurilor. La nivel practic, determinarea de către o țară a unei astfel de alocări a veniturilor și cheltuielilor poate fi împiedicată de dificultățile de obținere a datelor pertinente situate în afara propriei jurisdicții. La nivel primar, drepturile de impozitare pe care fiecare țară le afirmă depind de faptul dacă țara utilizează un sistem de impozitare bazat pe rezidență, bazat pe sursă sau ambele. Într-un sistem fiscal bazat pe rezidență, o țară va include în baza sa de impozitare toate veniturile sau o parte din venituri, inclusiv veniturile din surse din afara țării respective, ale oricărei persoane (inclusiv persoane juridice, cum ar fi corporațiile) care este considerată rezidentă în acea jurisdicție. Într-un sistem fiscal bazat pe sursă, o țară va include în baza sa de impozitare veniturile rezultate din jurisdicția sa fiscală, indiferent de rezidența contribuabilului, prevede ghidul cu recomandări pentru statele membre preluat în Convenția Fiscală a OCDE. Statele membre OCDE deținând cca. 70% din producția şi comerțul globale și 90% din nivelul mondial al investițiilor străine directe.
Teoretic este bine să facem parte din această organizație dar cine apără interesele României?
În practică multinaționalele funcționează în cadrul unor grupuri de firme iar profitul este dirijat către acea companie din grup în care se poate scoate cel mai mare profit eventual către offshore. Numai că niciodată decidenții nu decid să plătească impozit pe profit în România sau în țările mai puțin dezvoltate. Astfel apare o discuție despre cum trebui făcut ca impozitul să fie plătit în țara unde compania face profitul.
Au apărut firmele de consultanță care vorbesc despre ”optimizare fiscală” dar în esență crează direcții și soluții prin care multinaționale să nu plătească profit. Unii fac și ”lobby parlamentar” și reușesc să impună legi favorabile multinaționalelor. Una dintre soluții este arătată ca fiind afacerile intragrup adică afacerile între firmele cu același acționariat. Mai precis multinaționalele își stabilesc că vor un profit din afacerile în România de 1.000.000 euro și îl obțin prin ”prestări servicii” făcute de firmele mamă cu sediul în țările dezvoltate de genul consultanță, costuri financiare, costuri de asistență tehnică, studii de piață, etc.
Pentru a ține sub control fenomenul unele țări au adoptat o legislație a ”prețurilor de transfer” prin care serviciile de consultanță precizate mai sus să aibă o valoare de piață. Pe românul de rând, plătitor de taxe și impozite îl interesează mai puțin că servicii inexistente și/ sau nenecesare sunt aduse la o valoare de piață care ar putea fi controlată de stat câtă vreme ele nu trebuie să existe și multinaționalele e să plătească profit pentru acele sume deduse artificial de la impozitare.
La nivel european s-a adoptat o legislație a prețurilor de transfer preluată și în Codul Fiscal din România.
Din păcate acea legislație nu se aplică în România și datorită faptului că este relativ ușor să faci un dosar în care 2 colegi ”de suferință” îți înmânează 2 oferte ca să poți forma un dosar al prețurilor de transfer și să primească la rândul lor dosare când au aceștia nevoie. Dar cel mai grav este că în România astfel de practici nu sunt declarate nedeductubile și nu se reindividualizează profitul cu stabilirea impozitului aferent.
Noi fiind o națiune cu Guvern înclinat istoric și profund intereselor străine suntem prizonieri în această luptă.
De aici apare preocuparea unor state civilizate de a impozita multinaționalele în mod just pentru ca sarcina fiscală să nu rămână doar în sarcina contribuabilului autohton ci să fie echitabil distribuită.
”Unele țări membre ale OCDE consideră că Articolul 9 din Modelul de Convenție Fiscală al OCDE stabilește norme privind sarcina probei în cazuri de prețuri de transfer care prevalează asupra oricăror dispoziții. Indiferent cărei părți îi revine sarcina probei, se va realiza o evaluare a corectitudinii alocării sarcinii probei având în vedere celelalte caracteristici ale sistemului fiscal al jurisdicției care au un impact asupra administrării generale a regulilor privind prețurile de transfer, inclusiv soluționarea litigiilor. Aceste caracteristici includ sancțiuni, practici de examinare, procese de contestații administrative, reguli privind plata dobânzilor în ceea ce privește evaluările fiscale și rambursările, dacă deficiențele fiscale propuse trebuie plătite înainte de a contesta o ajutare, a termenului de prescripție și a măsurii în care normele sunt făcute cunoscute în avans. Ar fi inadecvat să ne bazăm pe oricare dintre aceste caracteristici, inclusiv pe sarcina probei, pentru a face afirmații nefondate cu privire la prețurile de transfer.” se precizează în Convenția Fiscală a OCDE(Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) .
Față de această situație vă adresăm următoarea interpelare în 3 puncte:
- La data aderării României la OCDE veți fi de partea românilor sau de partea intereselor străine ?
- Cum veți impozita multinaționalele în acest context ?
- La ce dată veți redistribui echitabil sarcina fiscală în România ?
Comments are closed