Vasile Nagy – declaraţie politică privind “Organizaţiile sindicale”

“Organizaţiile sindicale”

Potrivit definiţiei legale prevăzută de Legea dialogului social, sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul.

Sindicatele din România reprezintă organizaţii fără caracter politic, constituite pentru apărarea şi promovarea intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor şi ale drepturilor acestora, prevăzute în legislaţia muncii şi în contractele colective de muncă, fiind independente faţă de organele de stat, faţă de partidele politice şi faţă de oricare alte organizaţii.

Atunci când vine vorba despre drepturile angajaţilor, cea mai eficientă formă de organizare dovedită de-a lungul timpului este sindicatul.

Rolul acestuia este apărarea drepturilor şi promovarea intereselor de natură profesională şi socială a angajaţilor, negocierea unor condiţii decente şi echitabile de muncă şi salarizare atât la nivel individual, cât şi colectiv.

Sindicatele pot asista angajatul la negocierea şi încheierea contractelor individuale de muncă, pot participa la negocierea colectivă, la acţiuni colective mitinguri, proteste, greve, reprezintă şi apără interesele angajaţilor în faţa instituţiilor publice şi a instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, sindicatele mai pot acţiona şi prin organizarea activităţilor de tip ştiinţific, cultural artistic sau a cursurilor de pregătire şi de calificare profesională, prin organizarea şi sprijinirea asociaţiilor şi cluburilor sportive, precum şi a unităţilor economico-sociale ale acestora.

Unul dintre cele mai importante roluri ale sindicatului, reprezentantul salariatului, este libertatea să întreprindă orice acţiune prevăzută de lege pentru promovarea intereselor şi apărarea drepturilor membrilor săi.

Afilierea sindicală a fost statică sau în declin în ultimii ani în România din cauza faptului că atragerea de salariaţi mai tineri a stagnat sau a înregistrat o scădere.

Sindicatele au nevoie să dezvolte noi strategii şi tactici pentru a contracara scăderea numărului de membri, iar membrii existenţi trebuie să devină mai activi, astfel încât sindicatul să poată atrage mai mulţi membri, pentru că oricine doreşte să fie tratat corect la locul de muncă şi nu doreşte să se confrunte cu discriminarea, cu prejudecăţi sau persecutare de către managerul sau angajatorul său.

Sindicatele au luptat întotdeauna pentru condiţii echitabile la locul de muncă, fiind dedicate promovării echităţii, şi pot asigura condiţii echitabile la locul de muncă dacă beneficiază de sprijinul salariaţilor.

Angajatul are nevoie de afilierea sindicală ca element de încredere, reuşind să obţină beneficii, încrederea că în momentele dificile sindicatul va fi alături de el, încrederea că sindicatul îi va promova interesele.

Este necesar ca aceste organizaţii sindicale să discute despre problemele reale ale salariaţilor, despre lucrurile care chiar contează, nu doar despre salariu, ci despre egalitate şi tratament echitabil la locul de muncă.