Vasile Nagy – declaraţie politică având ca subiect “Facturile şi profitul – preţul la alimente”

“Facturile şi profitul – preţul la alimente”

Deşi anul 2021 a fost marcat de producţii istorice la cereale, dar şi de creşteri de preţuri la energie electrică, materii prime, preţurile alimentelor cresc de la o lună la alta, iar coşul de cumpărături a devenit un lux pentru cei care până acum se aflau la limita supravieţuirii.

În ceea ce priveşte situaţia de anul 2022, consider că preţurile la alimente se vor ajusta o dată la două-trei luni, pe măsură ce procesatorii din industria agricolă se vor aproviziona cu materie primă.

Creşterea preţurilor îngrăşămintelor, afectate de creşterea preţurilor energiei, a sporit costurile fermierilor pentru producerea recoltelor, punând un mare semn de întrebare pentru anul 2023.

Reprezentanţii industriei alimentare majorează preţurile de la o săptămână la alta. Antreprenorii nu se tem de lipsa stocurilor, ci de creşterea preţurilor. Populaţia, în special cei cu pensii şi salarii modeste, este îngenunchiată de aceste scumpiri.

Deşi în mod normal preţurile ridicate ar urma să facă loc producţiei majorate, costul ridicat al factorilor de producţie, evoluţia pe plan global a pandemiei şi condiţiile climatice mai nesigure ca niciodată lasă puţin loc pentru optimism în privinţa revenirii la condiţii de piaţă mai stabile.

Astăzi cererea este mult mai mare ca de obicei, ceea ce pune o mare presiune pe preţuri.

Preţurile mai ridicate la alimente au contribuit la majorarea inflaţiei, deoarece economiile se redresează în urma crizei provocate de pandemie, iar astăzi sunt la cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani.

Cel mai grav afectate vor fi ţările dependente de importuri, iar cei mai afectaţi vor fi oamenii săraci.

Cel mai mult resimt creşterile de preţuri consumatorii de ulei, de cartofi şi de margarină, acestea fiind alimentele cu cele mai mari scumpiri.

Cea mai mare creştere lunară de preţ de 23,2%, după o creştere de 8,5% în luna precedentă, a înregistrat-o preţul mediu al uleiurilor vegetale. Creşterea de preţ anuală a ajuns la valoarea de 56,1% de la 36,8%. În ultimele 12 luni, creşterea medie lunară a preţului uleiului la nivel mondial a fost de 4,1%.

Aceste valori surprinzătoare au fost determinate de reducerea drastică a exporturilor din regiunea Mării Negre, pe fondul conflictului armat din Ucraina. Creşterea fără precedent a preţului uleiului de floarea soarelui a atras după sine şi creşterea preţurilor uleiului de palmier, soia şi rapiţă, în condiţiile cererii sporite la nivel global.

Preţul zahărului a crescut cu 6,7% în martie 2022, iar creşterea anuală s-a accelerat până la 22,6%, de la 10,3% în luna anterioară. O creştere mai mare a preţului a fost prevenită de evoluţia bună a producţiei din India, unul dintre principalii exportatori la nivel global.

La preţul produselor lactate se înregistrează a şaptea creştere lunară consecutivă, de 2,6%, după un avans de 6,7% în luna anterioară, iar creşterea anuală s-a temperat la 23,6%, de la 25,2%.

Preţul cărnii de porc a înregistrat cea mai mare creştere lunară din 1995. Menţinerea unei cereri solide în condiţiile reducerii ofertei, a determinat creşteri de preţ şi la carnea de vită şi pasăre.

Preţul cărnii şi-a accelerat creşterea anuală până la 19%, de la 17%, şi a atins un nou record, pe fondul unei creşteri lunare de 4,8%, după un avans de 2% în luna anterioară.

Preţurile la cereale şi-au accelerat creşterea anuală până la 37,3%, cea mai mare din iulie 2011. Întreruperea exporturilor din regiunea Mării Negre, dar şi incertitudinile cu privire la starea culturii de grâu din Statele Unite au determinat o creştere a preţului la grâu cu o rată lunară de 19,7%, după un avans de 2,1% în luna precedentă.

Preţul porumbului înregistrează un nou record al ultimilor 32 de ani, crescând cu 19,1% faţă de luna precedentă.

Recorduri similare s-au înregistrat şi la orz şi sorg, ajungând la creşteri lunare de 27,1%, respectiv 17,3%.

În schimb, dacă în ultimii ani am avut producţii foarte bune de cereale, am trimis la export mari cantităţi de materie primă şi am importat mult mai scump produse finite.

Pe fondul crizei, multe ţări au în vedere măsuri pentru protejarea rezervelor interne de cereale, iar gheaţa a fost spartă de Ungaria, care a anunţat că vor fi interzise toate exporturile de cereale, din cauza creşterii preţurilor, în urma invaziei ruse în Ucraina.

Deşi ar fi o veste bună la prima vedere, lucrurile nu stau chiar aşa. Această scădere trebuie pusă pe seama creşterii exporturilor de materie primă, nu pe scăderea importurilor de produse alimentare, care s-au cifrat la 9,1 miliarde de lei.

Vor fi probleme şi noi trebuie să ne asigurăm că vom însămânţa cu cereale toată suprafaţa prevăzută, să asigurăm fertilizarea culturilor, irigarea şi să rămânem un furnizor de cereale pe piaţa externă.

Din păcate, în ultimii doi ani nu am mai respectat programul naţional de refacere a sistemului de irigaţii, pentru că nu au mai fost respectate alocaţiile financiare prevăzute.

Statul român nu mai deţine, la ora aceasta, spaţii de depozitare, astfel încât să poată crea rezerve. Fermierii îşi vând imediat după recoltare producţiile de cereale către marii angrosişti la preţuri mici, după care aceştia încep să vândă în funcţie de cotaţiile internaţionale, care sunt mult mai mari.

Pe de altă parte, singurul combinat de îngrăşăminte chimice stă închis, pentru că statul nu a găsit de cuviinţă să sprijine producţia de aici.

Importurile de îngrăşăminte chimice vor contribui la scumpirea producţiei de cereale cu circa 30% anul acesta.

Combinat cu scumpirea preţurilor la energie, gaze şi combustibili, acest lucru va pune o presiune şi mai mare asupra puterii de cumpărare a românilor, care şi aşa este scăzută.

Plafonarea preţurilor la utilităţi acoperă doar 30% din pierderile în sectorul de panificaţie, ca să dau numai un exemplu.

Întreaga industrie alimentară se confruntă cu mari probleme economice, pentru că măsurile de sprijin promise continuă să lipsească, iar efectul va fi că multe se vor închide, iar mulţi angajaţi vor deveni şomeri.

Asistăm la o creştere a preţurilor la produsele alimentare care va continua şi în perioada următoare. Nu vom vorbi despre o penurie de alimente, dar scumpirea le vor face mai puţin accesibile pentru mulţi dintre români.

În aceste condiţii, vom fi mult mai selectivi şi, cu siguranţă, spre sfârşitul anului vom constata că a scăzut şi risipa alimentară. Ungaria a decis să blocheze exporturile de cereale, iar acum şi Bulgaria cochetează cu această idee.

România îşi asigură fără probleme necesarul de cereale, astfel că ceea ce se exportă nu afectează necesarul de consum intern. Este de aşteptat însă ca producţiile să scadă pe fondul crizei îngrăşămintelor chimice, în sensul că nu vom mai raporta producţii-record.

Preţurile produselor alimentare vor continua să crească, dar nimeni nu poate spune cu cât. Noi trebuie să ne găsim cadenţa în ceea ce priveşte asigurarea populaţiei cu produse româneşti. Trebuie acordate facilităţi pentru producătorii români şi crearea unui lanţ cât mai scurt între ei şi consumatori.