Vă adresez această scrisoare deschisă nu dintr-o poziţie de oportunitate politică, ci dintr-o datorie morală şi naţională: aceea de a apăra românii din afara graniţelor, ori de câte ori drepturile şi identitatea lor sunt puse în pericol.
Decizia autorităţilor de la Kiev de a exclude România de pe lista statelor cu care Ucraina acceptă regimul de cetăţenie multiplă – lege ce a intrat în vigoare din data 16 ianuarie 2026 – produce consecinţe grave şi directe asupra a sute de mii de români din Ucraina. Vorbim de o comunitate estimată la aproximativ 500.000 de vorbitori de limbă română, a doua minoritate etnică din Ucraina, care este lăsată, practic, fără protecţie din partea statului român.
Mai mult, aproximativ 70.000 de români din Ucraina care au redobândit cetăţenia română începând cu anul 1991 riscă să fie constrânşi să renunţe la aceasta sau să fie supuşi unor forme de presiune şi persecuţie administrativă, în lipsa unui cadru bilateral clar şi a unei reacţii ferme din partea Bucureştiului. Tăcerea statului român îi transformă pe aceşti oameni în victime sigure ale unui vid de protecţie diplomatică.
Domnule Preşedinte,
Apărarea românilor din Ucraina este o linie roşie. Ea nu poate fi relativizată, amânată sau tratată ca un subiect secundar de politică externă. Excluderea României de pe lista statelor acceptate pentru dubla cetăţenie reprezintă, în fapt, un pas suplimentar spre ucrainizarea forţată a românilor din nordul Bucovinei, Bugeac şi Maramureşul istoric.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât România, spre deosebire de alte state, a ales să protejeze constant minoritatea ucraineană de pe teritoriul său. Uniunea Ucrainenilor din România este reprezentată neîntrerupt în Parlamentul României din anul 1990, beneficiind de un mandat de deputat în fiecare legislatură. Acesta este un fapt care arată clar buna-credinţă, deschiderea şi respectul statului român faţă de drepturile minorităţilor naţionale.
În paralel, sute de milioane de euro pleacă anual din România sub forma „sprijinului” acordat Ucrainei – sprijin financiar, militar, logistic şi politic – fără condiţionalităţi clare privind protejarea comunităţii româneşti. În schimb, România primeşte dispreţ şi un refuz explicit: excluderea de pe lista statelor cu care Ucraina acceptă dubla cetăţenie.
Aceasta nu mai este solidaritate. Este supunere. O supunere aplicată pe spinarea românilor care sărăcesc, sunt sufocaţi de taxe triplate şi de scumpiri fără precedent, în timp ce guvernanţii aleg tăcerea şi obedienţa externă în locul apărării interesului naţional.
Vă cer, domnule Preşedinte, să ieşiţi din această letargie periculoasă şi să acţionaţi. Să solicitaţi oficial redimensionarea prevederilor legale ucrainene privind cetăţenia multiplă, includerea României pe lista statelor acceptate şi garantarea explicită a drepturilor românilor din Ucraina. Statul român nu se poate preface că această problemă nu îl afectează.
Vă scriu aceste rânduri nu doar ca deputat al României şi vicepreşedinte al AUR, ci ca român din Basarabia, care cunoaşte drama românilor din jurul graniţelor nu din auzite, ci din viaţă trăită. M-am născut şi am crescut în aceste realităţi deloc uşoare, acolo unde a te declara român şi a putea rămâne român este, de multe ori, un act de sacrificiu.
Istoria ne va judeca nu după cât de obedienţi am fost în exterior, ci după cât de ferm i-am apărat pe români.
Cu responsabilitate şi fermitate.
Comments are closed