Vin astăzi în fața dumneavoastră cu un mesaj care nu este doar politic, ci profund personal și național.
În urma alegerilor prezidențiale recente, am constatat cu îngrijorare amploarea manipulării și a propagandei toxice care a lovit Republica Moldova. S-au răspândit intenționat informații false, s-au alimentat temeri nejustificate și s-au creat falii adânci între frații de pe cele două maluri ale Prutului.
Cetățenii din Republica Moldova au fost asaltați de o campanie concertată, venită din ambele state — România și Republica Moldova — prin care s-a încercat demonizarea candidatului George Simion. S-a afirmat, în mod absurd, că un candidat naționalist și pro-românesc ar fi „omul Rusiei”, că ar dori scoaterea României din Uniunea Europeană și NATO sau blocarea aderării Republicii Moldova la UE, că ar anula cetățeniile române pentru basarabeni.
Sunt minciuni grosolane, rostogolite cu cinism, menite să frângă încrederea românilor dintre Prut și Nistru în propriul lor destin și în legătura firească cu Țara-Mamă.
Ca unionist asumat și ca om care și-a pus întreaga viață în slujba reîntregirii, nu pot rămâne tăcut. Înțeleg efectul paralizant al propagandei și presiunii mediatice. Libertatea reală de alegere nu există acolo unde frica este cultivată artificial.
Voi rămâne același om: fidel idealului Unirii, hotărât să construiesc punți, nu să ridic ziduri, indiferent de obstacolele vremelnice.
Totodată, mă adresez și românilor din țară, celor care — în durerea și dezamăgirea lor — au lansat apeluri publice inacceptabile privind retragerea cetățeniei române pentru basarabeni. Vă înțeleg emoția, dar vă rog cu toată responsabilitatea: nu transformați dezamăgirea în nedreptate. Cetățenia română nu este un premiu electoral, ci un drept istoric și firesc al celor care simt românește, indiferent unde s-au născut.
Basarabia trebuie recâștigată și readusă acasă — cu adevăr, cu dragoste și cu demnitate românească.
Lupta noastră pentru reîntregire nu s-a încheiat. Un vot nu răstoarnă un destin. Idealul Unirii trăiește în fiecare inimă românească și ne va călăuzi, astăzi și mâine, până când Prutul va înceta, din nou, să mai fie graniță.
Comments are closed