În luna mai 2025, România a asistat la una dintre cele mai grave catastrofe economice, turistice și de patrimoniu din ultimele decenii: inundarea și compromiterea gravă a Salinei Praid – una dintre cele mai mari saline din Europa, cu rezerve estimate la aproximativ 3 miliarde de tone de sare și un obiectiv strategic pentru economia locală și turismul românesc.
Au trecut aproape 12 luni de la acel dezastru. Și totuși, statul român continuă să tacă.
Evenimentele de la Praid au afectat direct activitatea minieră, economia locală, turismul și sute de familii care depindeau de funcționarea salinei. Comunități întregi au fost lovite economic, iar o zonă emblematică pentru Transilvania a fost împinsă spre declin și incertitudine.
Mai grav decât dezastrul în sine este însă ceea ce a urmat: lipsa asumării, lipsa adevărului și lipsa responsabilității.
Este notoriu faptul că, în ultimii cel puțin 10 ani, autoritățile de mediu și instituțiile responsabile nu au luat măsurile necesare pentru devierea pârâului Corund, deși existau avertismente și semnale privind riscurile majore asupra salinei. Explicația devenită aproape simbolică pentru această inacțiune este una revoltătoare: teama de reacția unor ONG-uri care apărau habitatul unei familii de castori. Exact așa. În timp ce statul paraliza administrativ, pericolul se apropia inexorabil.
După producerea catastrofei, parlamentarii AUR au solicitat constituirea unei Comisii parlamentare de anchetă pentru investigarea cauzelor tehnice, administrative și politice care au dus la distrugerea Salinei Praid. Majoritatea parlamentară a respins însă această solicitare, preferând liniștea politică în locul adevărului.
La acel moment, reprezentanți ai USR afirmau de la tribuna Parlamentului că există încredere în faptul că noul președinte al României, domnul Nicușor Dan, va clarifica situația și va susține investigarea responsabilităților. A trecut însă un an și nu există nici astăzi un raport oficial complet, coerent și transparent prezentat opiniei publice.
Nu știm cine a greșit. Nu știm cine a ignorat avertismentele. Nu știm cine trebuia să intervină și nu a făcut-o. Nu știm cine poartă responsabilitatea administrativă sau politică. Știm însă un lucru foarte clar: nimeni nu a plătit.
Directorul Salinei Praid este în continuare în funcție. Conducerea SALROM este în continuare în funcție. Responsabili din cadrul Apelor Române sunt în continuare în funcție. Nicio demisie importantă. Nicio asumare publică. Nicio responsabilitate reală.
În orice stat funcțional, un asemenea dezastru ar fi produs anchete rapide, demiteri, rapoarte publice și asumări instituționale. În România, însă, adevărul este împins sub preș, iar sistemul își protejează propriii oameni. O mână spală pe alta.
Salina Praid nu este doar o exploatare minieră. Este patrimoniu economic, simbol identitar și sursă de existență pentru o întreagă regiune. Iar distrugerea ei nu poate fi tratată ca o simplă fatalitate administrativă.
AUR va continua să ceară adevărul despre Praid, identificarea responsabililor și prezentarea publică a tuturor documentelor și informațiilor relevante. Românii au dreptul să știe cine a permis producerea acestui dezastru și de ce statul român a ales, încă o dată, protejarea funcțiilor în locul protejării interesului național.
AUR rămâne de partea românilor care cer adevăr, responsabilitate și demnitate națională.
Comments are closed