Incapacitatea politicienilor de a asigura un trai mai bun românilor este evidentă! În domeniul sănătății, spre exemplu, deși avem la dispoziție miliarde de euro, fonduri PNRR, nici ministerul dezvoltării și proiectelor europene, nici ministerul sănătății nu au fost în stare să construiască măcar un singur spital regional! Românii încă mor cu zile din cauza infecțiilor nosocomiale – care nu sunt recunoscute de către autorități – mor în salvări, plimbați printre spitale – pentru că nu există doctori, iar cei care sunt, deja sunt epuizați…
Cât despre obligația statului de a asigura accesul la tratamente inovative tuturor cetățenilor, aceasta este un vis îndepărtat! Doar prin decizie judecătorească, pacienții își pot câștiga acest drept! Nu mai putem să mai acceptăm situații în care pacienți români mor cu zile doar pentru că statul nu a găsit o modalitate birocratică sau financiară de a le oferi un tratament aprobat și disponibil în alte țări europene!
Dreptul la viață, stimați colegi, nu înseamnă doar dreptul de a exista în mod abstract, ci presupune ca, atunci când există tratamente care pot salva sau prelungi viața, acestea să ajungă efectiv la oameni. Nu este suficient ca statul să proclame dreptul la viață ca principiu constitutional, ci trebuie să acționeze concret pentru ca acest drept să fie realizat în practică, mai ales în contextul în care știința medicală oferă soluții clare
Constituția și legislația națională garantează dreptul la viață și la sănătate, însă, prea des, aceste drepturi sunt aplicate doar formal, fără a fi transpuse în politici publice care să le dea substanță! A venit momentul ca statul român să își regândească prioritățile și să plaseze pacientul în centrul deciziilor administrative și bugetare!
Comments are closed