Ministrul Educației și Cercetării, domnul Daniel-Ovidiu David a reușit, în mai puțin de un an, prin măsurile aiuristice luate, să destabilizeze întreg sistemul de învățământ românesc. După 35 de ani de subfinanțare cronică, de ordonanțe trenuleț, de lipsă de investiții, Educația reușise, cumva, să se mențină la limita supraviețuirii, iar micile măriri salariale pe care le primiseră cadrele didactice dădeau impresia unui sistem destul de stabil.
Dar, fără a avea niciun fundament, fără a prezenta nicio analiză publică, în afară de propriile aserțiuni, ministrul David a decis să taie salarii, să elimine 14.000 de cadre din sistem, să comaseze contabilicește clase și școli, să creeze o birocrație și mai mare și să numească toate aceste acțiuni ”reformă!
Astăzi, corpul profesoral este complet demotivat, elevii, așișderea, părinții nu știu ce să facă. Primul modul e pe sfârșite, au intrat salariile pe septembrie, iar șocul este maxim: de la nimeni nu pierde niciun leu s-a ajuns la minusri si de 200 de lei. Desigur, domnului ministru, poate i se pare normal, dar nouă, nu!
Cum este posibil să se găsească bani pentru pensiile speciale, pentru salariile magistraților, pentru plata salariilor restante cu tot cu penalități acelorași magistrați, pentru plata miilor de sinecuri din sistem care nu produc nimic, dar pentru educatori, învățători și profesori, adică fix pentru cei care ne crează viitorul nu? La această întrebare trebuie să răspundă coaliția de guvernare!
Comments are closed