Despre libertatea presei
Doresc sa abordez un subiect care ar trebui să fie sensibil pentru orice societate ce se pretinde a fi democratică și anume subiectul presei sau, mai bine zis, ce a ajuns și ce scopuri și interese servește așa-zisa presa liberă.
Astăzi, în loc de jurnaliști, avem propagandiști, în loc de profesioniști, avem slugi – experți in domenii vaste, în care nu au nicio pregătire.
Epidemiologii de ieri, sunt experții militari de astăzi.
Presa nu mai pune întrebări și nu mai abordează subiecte stringente, nu mai provoacă cititorul să gândească.
Presa este strict preocupată de intoxicarea populației cu toate non-subiectele, care nu fac altceva decât să schimbe focusul de la adevăratele probleme și să distorsioneze percepția realității, iar apogeul degenerării media a fost marcat de ultimele scurgeri apărute, referitoare la grupările organizate pentru linșaj mediatic, unde presa este folosită în scopuri nu tocmai ortodoxe, iar statul se uita impotent si nu se sesizează.
Vreau sa va întreb, stimați colegi, ce poziție luam vis-a-vis de acest subiect?
Continuam sa ne uităm pasiv la schizofrenia mediatica din jurul nostru? Sau asigurăm adevărata libertate a presei?
Sâmbătă, 6 mai 2023 au avut loc proteste la București, unde zeci de mii de români și-au manifestat activ nemulțumirea, iar presa noastră dădea știri despre încoronarea regelui Marii Britanii. Știți, dacă închidem ochii și astupăm urechile când arde casa, asta nu va opri incendiul, la fel și cu nemulțumirea românilor, prin nedifuzare și ascunderea adevărului, veți obține alienarea voastră față de propriul vostru popor!
Dacă nu luam nici o măsura riscăm ca schizofrenia mediatică actuală să se extindă și să devina o maladie socială, unde realitatea este întârtat de distorsionată încât vom avea o națiune lipsită de discernământ. Știm bine cu ce se termina distorsionarea realității mass-media, cel mai bine a demonstrat-o regimul comunist de care, cu atât greu, ne-am debarasat, plătind cu sânge, acum mai bine de 30 de ani în urmă.
Oare chiar este necesar să călcam pe aceiași greblă, după 30 de ani? Oare asta ne dorim noi cu adevărat?
Nu există răspunsuri