Comisia Europeană estimează pentru România o creștere economică de numai 0,1% în 2026, după ce prognoza anterioară indica 1,1%. În același timp, inflația este estimată la 7%, deficitul public rămâne la 6,2% din PIB, iar datoria publică urcă pe o traiectorie care se apropie de 63% din PIB în 2027. Aceste cifre nu descriu o simplă încetinire conjuncturală. Ele descriu o economie cu motorul tras pe dreapta, prinsă între costuri energetice ridicate, ajustări fiscale greșit calibrate și o lipsă periculoasă de încredere în direcția guvernării.
Adevărul este că România nu a fost adusă în această situație de antreprenori, de salariați sau de pensionari. România a fost adusă aici de o guvernare care a preferat să trateze deficitul ca pe o problemă de imagine și economia reală ca pe o sursă permanentă de bani de extras. Ajustarea s-a făcut prea mult prin presiune pe consum, pe venituri reale și pe mediul privat, și prea puțin prin reformarea statului, combaterea optimizărilor fiscale agresive, digitalizarea reală a colectării și prioritizarea investițiilor care produc valoare.
O consolidare fiscală serioasă nu înseamnă să muți nota de plată spre cei mai vizibili contribuabili, în timp ce marile pierderi de colectare, cheltuielile publice ineficiente și privilegiile administrative rămân intacte. România are nevoie de disciplină bugetară, dar disciplina nu trebuie confundată cu austeritatea oarbă. Reducerea deficitului trebuie făcută prin lărgirea bazei reale de colectare, prin tăierea risipei și prin orientarea banului public către infrastructură, energie, producție, agricultură procesată și capital românesc, nu prin blocarea economiei și comprimarea puterii de cumpărare.
România are nevoie de un program economic de urgență construit pe câteva axe clare: reducerea poverii fiscale asupra muncii și întreprinderilor românești, revenirea la predictibilitate fiscală, combaterea reală a gap-ului de TVA și a optimizărilor fiscale abuzive, protejarea capitalului strategic, accelerarea investițiilor în energie și infrastructură, stimularea producției interne și reforma administrativă profundă.
România nu poate fi redresată prin aceleași mecanisme care au adus-o în acest punct. Nu putem continua cu un stat scump, greoi și slab la colectare, care cere sacrificii de la cetățeni, dar își protejează propria risipă. Nu putem vorbi despre stabilitate macroeconomică în timp ce puterea de cumpărare se erodează, firmele își amână investițiile, iar economia abia mai crește.
România are resurse, poziție geografică, capital uman, potențial agricol, energetic și industrial. Ceea ce îi lipsește este o guvernare care să transforme aceste avantaje în producție, venituri, locuri de muncă și stabilitate. Cifrele publicate de Comisia Europeană nu sunt doar o prognoză. Sunt un avertisment politic: dacă România nu schimbă rapid logica economică, stagnarea de astăzi va deveni dependența de mâine.
Țara nu are nevoie de încă un exercițiu de comunicare guvernamentală, ci de o corecție economică lucidă. Nu prin taxe haotice, nu prin vânzarea grăbită a activelor strategice, nu prin sacrificarea producției interne, ci prin stat eficient, energie competitivă, colectare corectă, investiții productive și respect real pentru munca și capitalul românesc.
Comments are closed