Subiectul declarației: Legalitatea nu e negociabilă.
Justiția Română între Independență și Abuz
Domnule președinte,
Onorați colegi senatori,
Ce înseamnă cu adevărat independența justiției într-un stat democratic? Este ea doar o noțiune abstractă, ori o promisiune pe care fiecare instituție a statului trebuie să o onoreze fără compromis? Justiția, în esența sa, este temelia pe care se sprijină echilibrul puterilor și garanția inviolabilă a drepturilor fiecărui cetățean. Când această temelie este zdruncinată de abuzuri și interpretări nelegitime ale competențelor, întregul edificiu al statului de drept se clatină amenințător.
Și în această sală vorbim adesea despre justiție. Dar rareori avem curajul să vorbim despre justiția făcută greșit, de oameni sau instituții care și-au uitat limitele. Acum avem în față o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu doar că reafirmă litera legii, dar readuce în centrul dezbaterii o întrebare fundamentală: până unde poate merge o instituție în numele unui bine aparent?
Conform hotărârii recente, polițiștii Direcției Generale Anticorupție nu mai pot face acte de urmărire penală în dosare în care nu sunt implicați angajați ai Ministerului Afacerilor Interne. Altfel spus, DGA trebuie să acționeze doar în limitele mandatului său legal.
Această decizie nu este o „lovitură” pentru justiție, ci o corecție necesară. Ani de zile, structuri din aparatul de stat au acționat în afara cadrului legal, sub umbrela unor „înțelegeri” netransparente, așa-zis funcționale, dar profund toxice pentru statul de drept.
A fost epoca protocoalelor secrete, când anchetele penale se făceau în camere opace, iar cetățeanul nu mai știa cine îl cercetează și pentru ce.
Ne amintim cu toții acei ani. A fost o perioadă în care legea a fost răstălmăcită, iar instituțiile au fost transformate în bastoane politice. Sub pretextul luptei anticorupție, s-au comis abuzuri, s-au anulat vieți, s-au compromis dosare întregi.
Decizia Înaltei Curți vine astăzi să spună un „Ajunge!” clar. Spune că niciun scop – oricât de nobil – nu justifică mijloace nelegale. Că nicio instituție nu poate ieși din matca sa, fără să pericliteze întregul echilibru al Justiției.
Stimați colegi,
Justiția nu este un câmp de luptă fără reguli. Justiția este o construcție precisă, cu reguli stricte, unde fiecare piesă are un loc bine definit.
Iar când o piesă sare din locul ei, nu doar mecanismul se strică – ci încrederea cetățeanului în sistem.
Am fost martorii unor episoade în care instituții ale statului au acționat dincolo de prerogativele legale, provocând un val de neîncredere și de dezbinare socială.
Nu vom permite ca astfel de derapaje să devină norma sau să compromită ireversibil integritatea sistemului judiciar.
Este responsabilitatea noastră, a tuturor, și mai ales a parlamentarilor care cred cu tărie în valorile statului de drept, să promovăm și să susținem reforme care să întărească independența justiției, să apere suveranitatea națională și să garanteze drepturile fundamentale ale fiecărui român.
AUR salută această decizie. Nu pentru că apărăm pe cineva, ci pentru că apărăm ceva mai important: principiul că nicio luptă, nici măcar cea anticorupție, nu trebuie dusă cu armele abuzului.
Pentru că, în cele din urmă, o justiție care calcă legea nu e justiție, ci travestiul ei.
Și un stat care acceptă astfel de derapaje nu e puternic, ci profund vulnerabil.
România are nevoie de dreptate, dar de o dreptate făcută în lumină, nu în întuneric, cu legea în mână, nu cu protocoale în buzunar.
Comments are closed