„Demisia colectivă a peste 80 de medici, asistenți, infirmieri și îngrijitori din secțiile de psihiatrie ale Spitalului Municipal „Dr. Gheorghe Marinescu” din Târnăveni, inclusiv a medicului șef de secție, arată prăbușirea unui sistem pe care Ministerul Sănătății l-a lăsat deliberat în subfinanțare, improvizație și haos birocratic.
Vorbim despre cea mai mare secție de psihiatrie din România, cu aproximativ 220-260 de pacienți internați cronic și 320 de paturi, care funcționează într-o clădire veche de 140 de ani și cu personal subdimensionat cronic.
Demisiile vin după vizita unei echipe mixte formate din reprezentanți ai Centrului de Resurse Juridice și ai Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU, care au făcut publice imagini și descrieri din secțiile de psihiatrie: saloane supraaglomerate, paturi lipite, mizerie, pacienți imobilizați sau dezbrăcați, decese suspecte în ultimii ani. Aceste realități, acolo unde se confirmă, sunt inadmisibile într-un stat membru UE. Dar ele sunt, înainte de orice, rezultatul direct al deciziei politice de a ține psihiatria la coada finanțării, nu al unui complot al asistenților și infirmierilor de la Târnăveni.
Personalul medical reclamă faptul că evaluarea din teren a fost parțială și tendențioasă: pacienții nu ar fi fost întrebați cum sunt tratați sau ce activități au, ci s-ar fi insistat pe întrebări de tipul „ați vrea să mergeți acasă?”, într-un context în care psihiatria comunitară aproape nu există, iar mulți pacienți nu au nicio alternativă reală în afara spitalului.
În lipsa centrelor și serviciilor de îngrijire în comunitate, secțiile de psihiatrie sunt transformate, cu acordul tacit al statului, în azile permanente pentru „cazuri sociale”, fără ca Ministerul Sănătății sau Ministerul Muncii să asume instituțional această realitate.
Subdimensionarea resursei umane este recunoscută inclusiv în rapoartele oficiale. La Târnăveni funcționează patru secții de psihiatrie cu 320 de paturi, acoperite de doar 7 medici psihiatri, 3 psihologi și un singur asistent social, ceea ce înseamnă în medie aproape 46 de pacienți la un medic. În turele aglomerate, un asistent poate ajunge să răspundă de 60 de pacienți, iar noaptea raportul personal-pacient devine imposibil.
În aceste condiții, Ministerul Sănătății pretinde standarde „occidentale” de îngrijire, dar finanțează și lasă organizarea serviciilor la nivelul anilor 1950.
Norma de hrană este de 22 de lei pe zi pentru trei mese, sumă stabilită la nivel național, insuficientă în contextul scumpirii alimentelor și al contractelor de catering. A cere, cu această finanțare, mese decente pentru pacienți cronici, care stau ani întregi în spital, este ipocrizie politică.
Ministerul Sănătății știe foarte bine cifrele, aprobă anual bugetele, dar atunci când apar imagini șocante se preface surprins și arată cu degetul doar spre personalul epuizat din spitale.
Raportul Centrului de Resurse Juridice din 2023 descria deja aceleași probleme: supraaglomerare, infrastructură degradată, încălcarea demnității pacienților și subdimensionarea gravă a resurselor umane la Târnăveni.
Documentul a ajuns pe masa autorităților centrale, inclusiv a Ministerului Sănătății. În loc să fie declanșat un plan național de remediere, raportul a fost îngropat în sertare.
Conducerea spitalului arată că, după sesizările ONG-urilor, poliția a intrat în secțiile de psihiatrie, a verificat fiecare pacient în parte, nu a identificat urme de violență sau semne că ar fi fost legați, și a ridicat imaginile de pe cele 16 camere de supraveghere, urmând o percheziție informatică la Parchet. În acest context, este iresponsabil ca Ministerul Sănătății să se poziționeze exclusiv în logica spectacolului mediatic, înainte de finalizarea anchetelor, în loc să explice public care este diferența dintre contenția legală, temporară, conform protocoalelor, și abuz, și care este rolul real al psihiatriei într-un sistem sanitar și social devalizat.
În privința deceselor, 25 de pacienți în mai puțin de doi ani, dintre care o parte prin bronhopneumonie sau asfixie cu bol alimentar, aceste cazuri trebuie investigate cu maximă rigoare.
Dar Ministerul Sănătății are obligația să spună adevărul până la capăt: vorbim despre pacienți foarte vârstnici, cu multiple comorbidități, internați de zeci de ani, cu acces limitat la alternative de îngrijire în comunitate. Criminalizarea corpului medical înainte de finalizarea anchetelor, fără a discuta cauzele sistemice, adică despre lipsa personalului, subfinanțarea, infrastructura insalubră, absența psihiatriei comunitare, este o fugă de responsabilitate politică.
Dincolo de disputa dintre spital și ONG-uri, responsabilitatea politică este una singură și aparține Ministerului Sănătății, care a ignorat ani la rând rapoartele de monitorizare ce descriau exact aceleași probleme la Târnăveni; a lăsat cea mai mare secție de psihiatrie din țară să funcționeze într-o clădire veche de 140 de ani, în timp ce proiectul pentru un corp de clădire nou bate pasul pe loc prin birocrația centrală;
În aceste condiții, demisia în bloc a personalului din secțiile de psihiatrie de la Târnăveni nu este un „gest de sfidare”, ci un ultim semnal că sistemul a ajuns la limita la care nu mai poate funcționa decent.
Solicităm ministrului Sănătății să își asume public responsabilitatea pentru faptul că recomandările raportului CRJ din 2023 au rămas fără soluții concrete și să prezinte un calendar precis de implementare a lor, cu finanțare dedicată și să prezinte public stadiul proiectului pentru noul corp de clădire și termenele reale pentru relocarea secțiilor de psihiatrie în spații decente”, spune doctorul Ștefan Oprea, consilier general AUR al Municipiului București și specialist în cadrul Guvernului Alternativ AUR.
Comments are closed