Ștefan Geamănu – Întrebare – Procedura medierii, o poartă deschisă spre justiție, validată de Europa !

Adresată: Ministrului Justiției, Domnului Radu Marinescu 

De către Domnul Senator: Ștefan Geamănu, membru al Comisiei pentru sănătate din Senatul României                           

Circumscripția electorală: Nr. 43, Circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României

Grupul Parlamentar: A.U.R.

Obiectul Întrebării : Procedura medierii, o poartă deschisă spre justiție, validată de Europa !

I.Situația actuală : Legea nr. 192/2006 – privind medierea și organizarea profesiei de mediator a fost adoptată pentru a asigura un cadru funcțional de soluționare alternativă a disputelor. În practică, însă, sistemul de mediere din România suferă de nenumărate blocaje sistemice, subutilizat și lipsit de sprijin instituțional, care afectează directe accesului cetățenilor la justiție alternativă și a degrevării instanțelor.

II. De ce avem nevoie de mediere obligatorie acum :  a. pentru că în instanțe se află mii de cauze care  s-ar putea rezolva amiabil;  b. ⁠⁠pentru că medierea este mai ieftină, mai rapidă, mai liniștită;  c. pentru că în litigiile de familie, muncă, vecinătate și comerț, soluția nu este o sentință, ci un dialog.  d. pentru că sistemul judiciar este copleșit, iar oamenii au nevoie de soluții mai rapide și mai umane.

III. Respectarea dreptului european în instanțele naționale :  a. aplicarea deciziei CJUE C‑658/23 în mod direct;   b. ⁠⁠îndrumarea magistraților să nu respingă medierea obligatorie pe baza deciziei CCR depășite de dreptul UE.

IV. Ce spune CJUE în 2024-cauza C‑658/23 (03.09.2024). CJUE a decis următoarele :„Obligativitatea medierii, ca etapă prealabilă procesului, este compatibilă cu dreptul Uniunii Europene, cu condiția ca accesul ulterior la instanță să fie garantat, iar procedura să nu fie excesiv de împovărătoare.”

Mai mult, CJUE stabilește clar că : „Instanțele naționale pot ignora o decizie a Curții Constituționale, dacă aceasta împiedică aplicarea directivelor europene și a dreptului Uniunii.”

V. Ce înseamnă aceasta pentru România ? România poate introduce medierea ca etapă obligatorie, cu respectarea condițiilor CJUE :  a. accesul ulterior la instanță;  b. ⁠lipsa costurilor excesive; c. durată rezonabilă;  d. ⁠suspendarea prescripției pe durata medierii.

Instanțele pot aplica decizia CJUE din 2024, chiar dacă CCR a decis altfel în trecut. Principiul supremației dreptului european este clar și direct aplicabil.

VI.  Neconformități și disfuncționalități identificate :

1. Informarea privind medierea este ignorată de instanțe, deși art. 2 și art. 6 din Legea nr. 192/2006, impun acest lucru.
2. Consiliul de Mediere este inactiv în exercitarea atribuțiilor, nu publică rapoarte, nu intervine în sancționarea abaterilor, nu evaluează formatori.
3. Directiva (UE) 2024/9 privind promovarea medierii nu este implementată, deși obligă România la măsuri clare și active.
4. Instanțele refuză suspendarea cauzelor pentru mediere, contrar jurisprudenței CEDO (ex. Menini și Rampanelli c. Italia, 2017), ceea ce afectează eficiența medierii.

Stimate domnule ministru, aș dori să vă adresez următoarele întrebări : 

1. Ce măsuri legislative și administrative sunt avute în vedere pentru transpunerea Directivei (UE) 2024/9, privind promovarea medierii în legislația română?

2. Intenționează Ministerul Justiției să efectueze un audit de funcționare și legalitate privind activitatea Consiliului de Mediere, în raport cu atribuțiile sale legale, având în vedere că mediatorii au solicitat transparență și explicații scrise, din anul 2015, până în prezent, dar nu au primit răspunsuri la solicitări ?

3. Este avută în vedere modificarea Codului de procedură civilă și penală, astfel încât, instanțele să suspende de drept cauza atunci când părțile doresc soluționarea prin mediere și de asemenea să introduceți condiționarea admisibilității acțiunii, de dovada parcurgerii medierii?