Adresată de către domnul senator: Ștefan Geamănu
Circumscripția electorală: Nr. 43 Circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declaraţiei politice: „Despre fariseii care au huiduit credința, dar s-au așezat în față la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului”
Domnule Președinte,
Stimați colegi,
Încep prin a-mi exprima profunda indignare față de faptul că Călin Georgescu, un om de o verticalitate și o credință exemplară, nu a fost invitat la ceremonia de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului. Este inadmisibil ca o astfel de personalitate, care a vorbit mereu despre demnitatea românească și renașterea spirituală a neamului, să fie ignorată de organizatori.
În schimb, am văzut în primele rânduri o galerie de farisei. Aceiași politicieni care, ani la rând, s-au împotrivit cu înverșunare finanțării construcției Catedralei, dar care acum au ținut să fie prezenți la momentul sfințirii ei, căutând lumina reflectoarelor și capitalul politic de conjunctură.
Ironia sorții a făcut ca mulțimea prezentă să-i recunoască și să-i huiduie pe acești ipocriți ai zilei, în frunte cu președintele Nicușor Dan, ministrul apărării Moșteanu și premierul Bolojan. Toți au fost primiți cu reacția firească a poporului, un popor care nu uită și care nu mai suportă batjocura celor care se cred deasupra credinței.
Singurul om politic care a avut decența și curajul să se apropie de popor, să-i salute, să le arate respectul cuvenit, a fost George Simion. În timp ce ceilalți stăteau ascunși sub protecția gardurilor și a demnitarilor de serviciu, George Simion a mers printre oameni, printre românii care au stat afară, în frig, neinvitați, dar cu sufletul curat.
Adevărul trebuie spus clar: Biserica nu a cerut bani de la stat din milă, ci a primit doar o mică parte din ceea ce i se datora. Puțini știu, sau mulți preferă să uite faptul că statul român a confiscat averile Bisericii în vremea lui A.I. Cuza prin secularizarea averilor bisericești, regele Carol este cel care a beneficiat de acele sume, ulterior, a promis construcția unei catedrale. Sumele alocate pentru Catedrală, aproximativ 200 de milioane de euro, reprezintă doar o restituire parțială a acelei datorii istorice.
Aceiași care strigau „vrem spitale, nu catedrale!”, în frunte cu USR și toți intelectualii de serviciu ai necredinței, au tăcut rușinați acum, în fața unui simbol al unității și mântuirii românești.
Catedrala Mântuirii Neamului nu este un moft, ci o reparație morală, spirituală și istorică. Este un semn că românii mai cred în Dumnezeu și în rostul lor ca popor creștin.
De aceea, îl felicit pe această cale pe George Simion pentru că a fost, ca de fiecare dată, alături de poporul român, nu de protocol. Iar celor care au huiduit credința, dar s-au grăbit să se fotografieze cu sfințenie, le spun simplu: Nu poți sluji la doi domni, nici lui Hristos, nici intereselor vremelnice ale puterii!
Comments are closed