Ștefan Geamănu – Declarație politică – „Amor patriae nostra lex”

Adresată de către domnul senator: Ștefan Geamănu

Circumscripția electorală: Nr. 43 Circumscripţia electorală pentru românii cu domiciliul în afara României

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: „Amor patriae nostra lex”

Domnule Președinte,

Stimați colegi,

România trece printr-o perioadă grea: prețurile cresc, tinerii pleacă, firmele se închid, dar coaliția PSD–PNL–USR–UDMR are o prioritate națională clară, cum să scape de AUR!

Bravo, tovarăși! În sfârșit ați găsit o temă care vă unește: frica!

La congresul PSD din 7 noiembrie, nu s-a vorbit nici despre agricultură, nici despre industrie, nici despre viitorul României. S-a vorbit doar despre cum să-și păstreze scaunele, cum să mai lipească niște funcții pe sub masă și cum să se prefacă în continuare că guvernează.

PNL, ca de obicei, aplaudă din spate. De la atâta „parteneriat”, liberalii au ajuns secretarii de stat ai PSD-ului.

USR, marele campion al moralității, stă pe margine și dă lecții de democrație, dar când vine vorba de cenzură și atac la AUR, sare imediat cu entuziasm în corul puterii.

Cât despre UDMR… ei nu ratează niciodată ocazia să fie la guvernare. Indiferent cine conduce, ei sunt tot acolo, un fel de abonament la ciolan, valabil pe termen nelimitat.

Congresul PSD a fost, de fapt, un congres al fricii: frica de popor, frica de vot, frica de AUR.

Le tremură scaunele la gândul că românii s-au săturat de combinațiile lor și că AUR crește pentru că spune adevărul, nu pentru că promite minuni.

În loc de programe de guvernare, avem strategii de supraviețuire politică.

În loc de idei pentru români, avem planuri pentru sinecuri.

Și în loc de viziune, avem doar panică, panică de fiecare dată când românii mai prind curaj să spună ce gândesc.

Dar, dragii mei din PSD, PNL, USR și UDMR, am o veste proastă: nu puteți scăpa de AUR.

AUR nu e doar un partid. E vocea românilor sătui de voi. E semnul că minciuna are termen de expirare.

Și oricât ați încerca să vă lipiți de scaune, incet, incet, vine vremea să vă dezlipiți de ele.