Cazul de la Spitalul Judeţean Botoşani este mai mult decât o eroare tehnică: este o radiografie dureroasă a modului defectuos în care este administrat sistemul sanitar românesc.
Vorbesc despre 600 de paturi medicale noi, achiziţionate cu aproximativ 6 milioane de lei — adică circa 10.000 de lei bucata — care nu pot fi folosite pentru scopul pentru care au fost cumpărate: îngrijirea pacienţilor.
Motivul este revoltător prin simplitatea lui: paturile au lăţimea de aproximativ 110 cm, iar uşile saloanelor doar 104 cm. În aceste condiţii, paturile nu pot fi evacuate în caz de incendiu, încălcând normele de securitate la incendiu. Consecinţa directă este suspendarea dotării şi imposibilitatea utilizării unor echipamente esenţiale, într-un spital care avea nevoie reală de ele.
Aceasta nu este doar o problemă de centimetri, ci una de responsabilitate. Cine a iniţiat achiziţia fără verificarea infrastructurii existente?
Cine a avizat caietul de sarcini? Cine a recepţionat produsele?
Și, mai ales, cine răspunde pentru blocarea a milioane de lei din bani publici?
Urmările sunt grave:
- pacienţii nu beneficiază de condiţii mai bune, deşi banii au fost cheltuiţi;
- spitalul riscă costuri suplimentare pentru depozitare, relocare sau adaptări;
- urmează noi livrări, ceea ce poate amplifica haosul administrativ;
- iar încrederea oamenilor în sistem este din nou subminată.
Conducerea spitalului vorbeşte despre soluţii provizorii — mutarea paturilor în alte clădiri sau secţii unde uşile sunt mai largi. Aceasta nu este o rezolvare, ci o improvizaţie.
Se ia în calcul şi modificarea uşilor din anumite secţii, o variantă costisitoare, care presupune lucrări de construcţii, avize, timp şi alte cheltuieli publice, toate generate de o greşeală iniţială.
În calitatea mea de medic si vicepreședinte al Comisiei de Sănătate din Parlament consider că: orice soluţie tehnică trebuie precedată de stabilirea vinovaţilor;
- costurile suplimentare nu trebuie să fie suportate tot de cetăţeni;
- este nevoie de proceduri clare şi obligatorii de corelare a achiziţiilor cu infrastructura existentă.
- România nu duce lipsă de bani aruncaţi prost, ci de bun-simţ administrativ şi răspundere.
Spitalele nu se modernizează cu comunicate, ci cu decizii corecte, asumate.
Ca ales al poporului o să denunţe risipa, incompetenţa şi dispreţul faţă de pacienţi, oriunde acestea apar, şi să ceară respect pentru banul public şi pentru români.
Comments are closed