Deputatul AUR Sorin Muncaciu critică modul în care CNAS gestionează digitalizarea sistemului de sănătate și cere explicații privind costurile noilor platforme, funcționarea acestora și utilizarea banilor proveniți din contribuțiile românilor. Acesta susține că prioritatea trebuie să fie construirea unui sistem medical interoperabil, care să simplifice accesul pacienților și medicilor la servicii și informații, precum și finanțarea nevoilor reale ale pacienților, nu dezvoltarea unor sisteme informatice care nu rezolvă problemele existente.
„Digitalizarea sistemului de sănătate este necesară și nu poate fi contestată de nimeni care își dorește un sistem medical modern. Problema nu este digitalizarea. Problema este cum digitalizează Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cât ne costă, ce primește pacientul în schimb și de ce România continuă să construiască sisteme peste sisteme, fără să valorifice suficient infrastructura pentru care românii au plătit deja.
Noua platformă „e-SănătateaMea” a fost prezentată aproape triumfalist drept un mare pas înainte. Numai că realitatea a lovit imediat: sistemul a întâmpinat probleme chiar din prima zi de funcționare, fiind semnalate dificultăți de autentificare, înregistrare și acces.
Mai mult, la lansare, medicii reclamau lipsa instruirii, funcționalități care nu erau încă operaționale, probleme de integrare și necesitatea actualizării programelor informatice utilizate de furnizorii medicali.
Și atunci întrebarea legitimă este: de ce lansăm înainte să fim pregătiți?
Nu sunt împotriva digitalizării. Dimpotrivă !
Dar digitalizarea trebuie să simplifice viața pacientului și a medicului, nu să mai creeze încă un cont, încă o autentificare, încă o aplicație și încă un circuit informatic.
România avea deja cardul național de sănătate și o infrastructură informatică aferentă. În loc să dezvoltăm din timp această infrastructură și să transformăm cardul într-o adevărată cheie electronică de acces la dosarul pacientului, puteam construi în jurul lui un sistem integrat în care trimiterile, rețetele, scrisorile medicale, investigațiile, istoricul serviciilor și informațiile relevante să circule electronic între furnizorii autorizați.
Cardul nu trebuia neapărat să „depoziteze” fizic toate aceste informații pe cip. Putea fi cheia sigură de identificare și acces către datele medicale păstrate în sistem, cu reguli clare de securitate și acces.
În schimb, după ani de investiții în informatizarea sănătății, pacientul român continuă să întâlnească hârtii, sisteme care nu comunică suficient între ele și platforme care se blochează.
Iar noua modernizare a sistemului informatic al CNAS presupune peste 434 de milioane de lei.
La asemenea sume, românii au dreptul să întrebe: ce am construit cu banii cheltuiți până acum și de ce fiecare etapă de modernizare pare să înceapă aproape de la zero?
În același timp, CNAS trebuie să răspundă unei probleme mult mai importante decât lansarea unei platforme: cum sunt administrate resursele Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate?
Casa de Asigurări nu produce acești bani.
Sunt banii strânși din contribuțiile românilor.
Iar când spitalele publice reclamă lipsă de personal, când există liste de așteptare, când investigațiile decontate se termină uneori rapid din cauza plafoanelor contractuale și pacientului i se spune să revină luna următoare sau să plătească, avem obligația să discutăm despre prioritățile finanțării.
Trebuie analizat transparent cât din banul public ajunge la furnizorii privați, pentru ce servicii, în baza căror criterii și cu ce rezultate pentru pacient.
Nu putem accepta un sistem în care contribuabilul finanțează sănătatea prin CASS, iar când are nevoie de un RMN, un CT, o consultație sau o analiză descoperă că fondurile decontate sunt insuficiente și alternativa imediată este plata din propriul buzunar.
Sectorul privat are un rol legitim și important în sistemul medical românesc.
Problema apare atunci când statul își slăbește propriile servicii și ajunge să compenseze incapacitatea sistemului public prin transferarea tot mai multor servicii către privat.
CNAS trebuie să finanțeze în primul rând nevoia medicală a pacientului, nu dezvoltarea unui model în care pacientul plătește contribuții obligatorii și apoi mai plătește încă o dată pentru a primi serviciul la timp.
Iar medicilor de familie nu trebuie să li se prezinte drept mari reforme lucruri absolut normale: posibilitatea de a avea concediu de odihnă, concediu medical sau un mecanism funcțional de înlocuire.
Acestea nu sunt privilegii.
Sunt normalități care trebuiau rezolvate de ani de zile!
Ca medic și vicepreședinte al Comisiei pentru sănătate din Camera Deputaților, susțin fără echivoc digitalizarea sănătății. Dar susțin o digitalizare făcută pentru pacient și medic, nu digitalizarea de dragul bifării unor jaloane și al cheltuirii unor bugete.
Avem nevoie de un singur ecosistem medical interoperabil, în care cardul de sănătate sau succesorul său electronic să reprezinte cheia de acces, iar medicul autorizat să poată vedea rapid informațiile necesare: trimiteri, prescripții, investigații, scrisori medicale și istoricul relevant al pacientului.
Nu zece sisteme.
Nu zece parole.
Nu alte hârtii peste platforme digitale.
Și, mai ales, nu sute de milioane cheltuite pentru soluții care trebuie „reglate” după ce au fost prezentate public drept funcționale.
Digitalizarea sănătății este necesară. Digitalizarea haosului administrativ nu este reformă.
CNAS trebuie să explice transparent unde merg banii, cât costă fiecare sistem informatic, cât se decontează către sistemul public și cât către furnizorii privați și, mai ales, ce primește concret pacientul român pentru contribuția pe care o plătește lună de lună.
Pentru că sănătatea nu trebuie administrată în funcție de interesele furnizorilor.
Sănătatea trebuie administrată în interesul pacientului român”, a declarat Sorin Muncaciu, deputat AUR.
Comments are closed