Adresată de către senator: Sorin Lavric
Circumscripția electorală: nr. 29 – Neamț
Grupul parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Senatului din data de: 05.03.2025
Titlul declarației politice: Deținutul politic Corneliu Niță
Băcăuan de origine, Corneliu Niță s-a născut la 31 mai 1927. A urmat cursurile Facultății de Politehnică și de Drept din Iași. Instaurarea regimului comunist l-a silit să se alăture grupului de rezistenţă din Moldova. Comuniștii l-au arestat în toamna anului 1948. L-au dus la securitatea Bacău, de unde, după grele anchete, a ieșit cu trupul șubrezit și timpanul spart, în urma tratamentului aplicat de anchetatorul Avram Mahalu. Seria torturilor a sporit odată cu transferul la Pitești, unde a fost victima experimentului de reeducare despre care Soljenițîn afirma că „Rusia nu s-a confruntat cu un asemenea fenomen”.
Pentru a descrie moartea bestială de care a avut parte, citez din memoriile lui Gheorghe Andreica.
„Țurcanu a închis liniștit ușa camerei după inspectori, apoi privind crunt la Niță Cornel începu cu înjurăturile cele mai abjecte și josnice din repertoriul său.
- Să te dezbraci imediat!
Astfel bietul Niță s-a dezbrăcat în pielea goală. A fost legat cu mâinile la spate de doi din roboții lui Țurcanu. Între mâini fu introdus un par gros ca să reziste și cei doi l-au ridicat la înălțimea priciului de la etaj până a rămas așa spânzurat în cea mai dureroasă poziție. A luat apoi Țurcanu o bâtă mai groasă (cam cât mâna mea) și început să-l lovească pe Niță. Apoi adresându-ni-se nouă celorlalți – care priveam îngroziți – ne-a zis:
- Iată ce o să pățească acel care va mai îndrăzni să iasă la raport.
Bestia de Țurcanu îl lovea cu parul peste față cu o ferocitate crescândă. La fiecare lovitură peste obraz capul îi era zvârlit în dreapta sau în stânga având impresia că gâtul secat de carne se va rupe și va zbura cât colo, rostogolindu-se. Am auzit cum la o lovitură mai puternică oasele faciale i-au fost zdrobite. Am sesizat un sunet stins și surd ca sfărâmarea unei coji de nucă subțire. La altă lovitură i-au sărit mai mulți dinți din gură. (…) La un moment dat a scăpat capul în jos, dând semnal de moarte. Chiar și astfel cu capul bălăngănind fără viață l-a mai lovit de câteva ori până când unul din cei ce-l țineau spânzurat, îi zise lui Țurcanu:
– A murit. (…)
Trupul fără viață și fața aceea gingașă de copil zdrobită înspăimântător. Sânge cu carne amestecat zăceau acum în mijlocul camerei. Dar pofta de tortură a lui Țurcanu încă nu se potolise ci pricea ca o fiară în dreapta și stânga gata să sfâșie și pe alții.
– Aduceți o pătură!
Pe loc au adus o pătură în care au înfășurat cadavrul și astfel l-au scos afară pe coridor de unde l-au luat gardienii să-l ducă mai departe.”
Prin ororile de la Pitești, caz unic de cruzime penitenciară, România a urcat în vârful ierarhiei bestiale. În nicio altă țară din gulagul comunist nu s-au petrecut asemenea atrocități. Corneliu Niță nu a fost decât unul dintre miile de tineri care au îndurat calvarul Piteștiului.
Sunt onorat, ca sub cupola Senatului României, să evoc numele lui Cornel Niță, erou fără putință de tăgadă și model de demnitate românească.
Comments are closed