Adresată:
Domnului Bogdan-Gruia IVAN, Ministrul Energiei
De către: Deputat Silviu-Titus PĂUNESCU
Circumscripția electorală: nr. 14 Constanța
Grup parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor
Ședința Camerei Deputaților din data de: 02.12.2025
Obiectul întrebării: Sumele plătite de statul român pentru compensarea facturilor la energie
Domnule Ministru,
În ultimii ani, criza energetică declanșată la nivel european a generat presiuni majore asupra bugetelor familiilor și ale companiilor din România. În acest context, Guvernul a adoptat consecutiv scheme de plafonare și compensare a prețurilor la energie electrică și gaze naturale, cu obiectivul declarat de a proteja consumatorii de creșterile rapide și imprevizibile ale facturilor. Deși aceste măsuri au avut un rol temporar în amortizarea șocurilor de pe piețele internaționale, impactul lor bugetar a devenit semnificativ și continuă să ridice întrebări legate de eficiența pe termen lung, sustenabilitatea fiscală și oportunitatea utilizării acestor resurse.
Sumele alocate din bugetul de stat pentru decontarea diferențelor de preț către furnizori au ajuns la valori de ordinul zecilor de miliarde de lei, ceea ce transformă această politică într-una dintre cele mai costisitoare intervenții publice din ultimul deceniu. Totuși, în ciuda acestui efort financiar considerabil, România se confruntă în continuare cu probleme structurale majore – capacități noi de producție insuficiente, rețele de transport și distribuție subdimensionate, o dependență persistentă de importuri în perioade de consum ridicat și o lipsă de investiții masive care ar putea stabiliza prețurile energiei în mod durabil.
În condițiile în care alte state membre ale Uniunii Europene au folosit aceeași perioadă de criză pentru a accelera investițiile în producție energetică, stocare, digitalizarea rețelelor sau eficiență energetică, este legitim să ne întrebăm dacă România a folosit în mod optim resursele bugetare alocate pentru compensare sau dacă — dimpotrivă — s-a limitat la soluții conjuncturale, cu efecte temporare, fără a atinge cauza de fond a prețurilor ridicate.
Având în vedere aceste aspecte, este necesară o analiză riguroasă a sumelor plătite de stat, a impactului lor real și a alternativelor care ar fi putut genera beneficii economice și sociale mult mai consistente. Investițiile în noi capacități de producție, regenerabile sau convenționale, modernizarea rețelelor de transport și distribuție, dezvoltarea capacităților de stocare sau programele de eficiență energetică corect implementate ar fi putut conduce la scăderea prețurilor la energie într-un mod sustenabil și predictibil.
De aceea, pentru asigurarea transparenței și pentru a fundamenta politici publice responsabile, este necesar ca Guvernul să prezinte cu exactitate costul total al schemelor de compensare și să explice ce proiecte investiționale ar fi putut fi realizate cu aceste sume, precum și dacă există o strategie pentru a evita repetarea acestei situații în viitor.
Având în vedere cele expuse, domnule ministru, vă rog să îmi comunicați următoarele:
1. Care este suma totală plătită de statul român până în prezent în cadrul schemei de plafonare / compensare a facturilor la energie (electricitate și gaze) — defalcată pe ani, pentru perioada 2021-2024?
2. Care este datoria restantă către furnizorii de energie, conform celor mai recente date – ANRE, Ministerul Energiei etc.?
3. Ce studii sau analize s-au făcut pentru a evalua alternative de utilizare a acestor sume – de exemplu investiții în producerea de energie regenerabilă, capacități pe gaze, modernizarea rețelelor, stocare energie etc.?
4. De ce nu s-au direcționat mai multe resurse către astfel de investiții structurale pentru a reduce prețul energiei pe termen mediu și lung, în loc de a menține un mecanism de compensare care poate fi nesustenabil?
5. De ce nu există un plan guvernamental pentru transformarea unei părți din aceste cheltuieli într-un fond de investiții pentru energia verde și infrastructură energetică?
Solicit răspuns scris.
Comments are closed