Adresată: Ministrului interimar al Energiei, domnul Ilie-Gavril Bolojan

De către domnul senator: Cătălin Silegeanu – Alianța pentru Unirea Românilor

Obiectul întrebării: Actualizarea țintelor naționale de stocare și utilizarea celor 150 milioane de euro din Fondul pentru modernizare

Domnule ministru,

GEN-I Sonce dezvoltă la Gheorgheni un sistem de stocare cu baterii de 55 MW și 225 MWh, racordat printr-o stație de 110 kV, proiectul urmând să intre în operare după finalizarea lucrărilor aflate în pregătire. Compania a preluat integral societatea românească ce deține proiectul în februarie 2026, iar investiția se înscrie într-un portofoliu regional mai larg de capacități de stocare dezvoltat de grup.

Pe 1 august 2026, România avea deja 989 MW putere instalată și 1.975 MWh capacitate de stocare, după o creștere de aproape 900 MWh în numai câteva luni. În PNIESC, ținta pentru anul 2030 este însă de numai 1.200 MW și 2.400 MWh. În paralel, Ministerul Energiei a aprobat în iulie 2026 o nouă schemă de ajutor de stat de 150 milioane de euro, prin care urmărește finanțarea unor instalații noi de minimum 2.174 MWh, cu un ajutor de până la 69.000 euro/MWh și maximum 15 milioane de euro pentru fiecare întreprindere.

1. Care este necesarul real de stocare estimat de Ministerul Energiei pentru anii 2027 și 2030, în condițiile în care capacitatea deja instalată se apropie de ținta oficială pentru 2030, iar proiectele aflate în dezvoltare o pot depăși cu mult înainte de termen? Vă rog să comunicați separat capacitățile operaționale, aflate în construcție, autorizate și cu avize tehnice de racordare, precum și calendarul în care Ministerul va actualiza țintele naționale de stocare în funcție de necesarul Sistemului Electroenergetic Național.
2. Pe ce analiză actualizată a pieței a fost fundamentată alocarea celor 150 milioane de euro din Fondul pentru modernizare, în condițiile accelerării investițiilor private în sisteme de stocare? Vă rog să precizați ce deficit de finanțare urmărește schema să acopere, cum va fi verificat faptul că fondurile publice finanțează capacități suplimentare care nu s-ar realiza în condiții comerciale și dacă bugetul sau condițiile schemei vor fi recalibrate în cazul în care ofertele private și proiectele deja contractate depășesc necesarul stabilit pentru SEN.