Adresată de către domnul senator: Cătălin Silegeanu
Circumscripția electorală: Nr. 7 Botoșani
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declarației: Țara care își lasă ogorul la mila Cerului
Domnule președinte, stimați colegi,
În agricultură, aprilie este răstimpul în care anul începe să se vadă în brazdă. În câmp se intră cu semănatul la porumb și floarea-soarelui, cu ultimele arături unde mai sunt cu putință, cu fertilizare și cu pregătirea terenului. În Moldova, porumbul și floarea-soarelui cântăresc greu în campania de primăvară, pentru că însumează aproape 1 milion de hectare din care se vor obține mălai și ulei. După jumătatea lunii aprilie, orice amânare începe să roadă din randament. De aceea, fermierul merge spre câmp cu ochii și la utilaj, și la prețul motorinei, și la ceruri.
Agricultorii români intră în aprilie cu spinarea deja încărcată. Motorina a depășit pragul de 10 lei la sfârșitul lunii martie, iar pentru multe exploatații scumpirea rupe din lucrările la câmp. Asociația Energia Inteligentă estimează că, din pricina costurilor și a lipsei de lichiditate, până la 10-30% din suprafețe riscă să rămână necultivate. Când ajungi să lași pământul nearat nu din lene, nu din nepricepere, ci din sărăcirea brută a fermei, statul ar trebui să amuțească și să se rușineze.
Peste toate vine și povara banului. Pentru 2026, Guvernul a pus la dispoziție 620 de milioane de lei pentru sprijinul acordat la motorina utilizată în agricultură, numai că fermierul plătește întâi prețul întreg și își recuperează banii târziu, după mersul greoi al statului. APIA a deschis Campania 2026 pentru cererile de plată între 16 martie și 5 iunie, adică exact în perioada în care fermierul are de lucrat pământul, de urmărit vremea, de găsit inputuri și de ținut în frâu gospodăria întreagă. Din birou, toate par rânduieli administrative, dar în viața reală, ele se adună ca o zgură peste munca omului.
Peste toate vin lipsa apei și vechimea unei infrastructuri ținute prea mult în peticeli și reparații amânate. Chiar și acolo unde se investește, conducte și sisteme vechi de aproape 40 de ani trag în jos randamentul, iar o avarie ivită în clipa nepotrivită poate nărui o cultură într-un sezon deja fragil. În același timp, agricultura românească se sprijină pe o lume rurală îmbătrânită: 44,3% dintre fermieri au peste 65 de ani. Seceta intră în brazdă, costul motorinei intră în fermă, satele se răresc și peste toate se ridică amenințarea unei concurențe externe tot mai presante, ca de exemplu Mercosur.
De aceea, spun în fața Senatului că agricultura românească s-a săturat de slogane poleite și de rânduieli ticluite departe de țărână. Ea cere apă dusă la vreme, plăți venite când încă mai pot folosi la ceva, motorină pe care omul s-o poată pune în utilaj fără să-și jupoaie gospodăria și o putere publică ieșită, măcar în al doisprezecelea ceas, din stângăcie și amorțeală. Dacă cel care seamănă ajunge la istovire, statul își clatină singur temelia. Vă mulțumesc!
Comments are closed