Adresată de către domnul senator: Cătălin Silegeanu
Circumscripția electorală: Nr. 7 Botoșani
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declarației: Eșecul statului în gestionarea taxei pe carbon duce CET-urile spre faliment
Domnule președinte, stimați colegi,
Statul român nu a știut să gestioneze taxa pe carbon, așa că societățile de termoficare din țară se prăbușesc una câte una. Falimentul care bate la ușa CET-uri este consecința unui lung șir de decizii politice greșite, dintre care cea mai gravă este refuzul constant de a pregăti sectorul pentru reguli cunoscute din timp. În domeniul termoficării, guvernele au preferat să amâne, să adopte măsuri pompieristice și să improvizeze, deși direcția în care mergea politica europeană de mediu era limpede pentru oricine voia să o vadă.
Prețul certificatelor de emisii nu a explodat din senin. Între 2013 și 2017, certificatele se tranzacționau la 3–5 euro pe tonă, iar discuțiile privind reforma sistemului european de comercializare a emisiilor erau deja pe masă. Din 2018, odată cu reducerea accelerată a alocărilor gratuite și cu obiectivele mai dure de decarbonizare, traiectoria a devenit clar ascendentă, astfel încât orice guvern responsabil știa că CET-urile nemodernizate vor deveni rapid imposibil de menținut. La această oră, prețul a depășit 80 de euro pe tonă, așa că surpriza invocată de unii decidenți este ori neștiință, ori ipocrizie.
România nu a construit nicio strategie coerentă pentru CET-uri. A intrat în tranziție total nepregătită. Centralele au fost lăsate în grija administrațiilor locale, fără instrumente financiare, fără expertiză tehnică și fără un plan național de investiții. Primarii au ridicat din umeri nepăsători și au transferat mai departe costurile în facturile consumatorilor, iar subvențiile folosite ca soluție de avarie nu au schimbat cu nimic structura profund ineficientă a sistemelor.
La Botoșani, situația Modern Calor arată limpede unde duce această combinație de pasivitate și improvizație. În 2025, societatea a plătit aproximativ 12 milioane de lei pentru certificate de emisii, deși funcționează cu tarife reglementate și deservește aproape 10.000 de locuințe, alături de școli și spitale. Vorbim despre un operator public, nu despre un actor de piață care își poate muta costurile după bunul plac. În același timp, centrala produce energie electrică în cogenerare, dar fără infrastructură de stocare energia nu poate fi valorificată economic, așa că veniturile nu au cum să țină pasul cu costurile.
Vina este împărțită. Guvernele PSD, PNL, UDMR, cu participări USR în anumite perioade, nu au negociat mecanisme de protecție la nivel european, deși alte state au făcut-o. N-au construit scheme de ajutor de stat funcționale și n-au legat tranziția energetică de investiții reale în eficiență. Așa s-a ajuns la situația paradoxală în care populația plătește mai mult, dar sistemele tot se prăbușesc.
România nu poluează mult pentru că produce mult. Poluează mult pentru că produce prost. Și dacă ritmul continuă, orașe întregi vor pierde definitiv termoficarea, iar refacerea va deveni imposibilă pe termen scurt. Chiar trebuie să rămână peste un milion de locuințe și sute de școli și spitale fără căldură ca să investiți acolo unde trebuie?
Le-am adresat în scris tuturor ministerelor de resort și prim-ministrului solicitarea de a găsi urgent soluții pentru redresarea societăților de termoficare. Sper ca apelul meu să provoace reacția așteptată de români. Vă mulțumesc!
Comments are closed