Silegeanu Cătălin – Declarație politică – Abuzuri în executarea silită și nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive comise chiar de instituțiile statului

Adresată de către domnul senator: Cătălin Silegeanu

Circumscripția electorală: Nr. 7 Botoșani

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declarației: Abuzuri în executarea silită și nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive comise chiar de instituțiile statului

Domnule președinte, stimați colegi,

Vă aduc în atenție un fapt care ar trebui să îngrijoreze pe oricine crede în lege și în justiție. Cazul pe care îl prezint nu este o excepție și nu este o simplă eroare tehnică. Este o oglindă a felului în care unele instituții ale statului au ajuns să se comporte ca autorități atotputernice, care nu răspund în fața nimănui.

Doamna Elena Burlacu, cetățean al municipiului București, a trecut printr-un abuz evident. În 2016, ANAF i-a blocat conturile și i-a retras 9.200 de lei fără nicio notificare și fără nicio explicație. Nici măcar un drept elementar la apărare. Ani de procese au urmat, iar în 2019 instanța a decis definitiv și irevocabil că statul a greșit. Dar în 2025, banii nu au fost încă returnați, dobânzile nu au fost plătite. Iar executorul judecătoresc a ridicat din umeri, pentru că instituția își afișează conturile „pe zero” de fiecare dată când trebuie să plătească.

Asta nu mai poate fi numită birocrație. Este dispreț față de justiție. Este ideea periculoasă că instituțiile statului sunt mai presus de lege. Când cetățeanul întârzie o plată, penalitățile vin imediat. Când statul greșește, nimeni nu răspunde. Nu există sancțiuni, nu există răspundere, nu există voință de a repara nedreptatea.

Ce fel de stat de drept pretindem că suntem, dacă o hotărâre judecătorească definitivă rămâne fără efect? Ce fel de democrație este aceasta, dacă un om trebuie să lupte aproape un deceniu ca să-și recupereze propriii bani, iar instituțiile se ascund în spatele propriilor proceduri?

Ceea ce vedem aici nu este o excepție, ci rezultatul unui mod de funcționare. Administrația fiscală a ajuns, prea des, un instrument de constrângere, nu un serviciu public. Statul se arată necruțător cu greșelile cetățeanului, dar extrem de indulgent cu propriile abuzuri.

Este o inversare morală care nu mai poate fi tolerată. Instituțiile trebuie să fie primele care respectă legea, nu ultimele. Pentru că dacă Parlamentul acceptă tăcerea, dacă Guvernul întoarce privirea, mesajul transmis societății este că legea e opțională pentru cei puternici și obligatorie doar pentru cei slabi.

Un stat care își lasă cetățenii să se lovească de zidurile unei administrații opace nu mai poate vorbi despre stat de drept. Un stat care nu își respectă hotărârile judecătorești nu își respectă nici cetățenii!

De aceea, cer ca ANAF să fie tras la răspundere pentru acest abuz. Cer Guvernului să intervină și să pună capăt acestei practici rușinoase. Cer Parlamentului să își exercite funcția de control și să nu mai permită instituțiilor să scape fără consecințe. Dacă un cetățean plătește pentru greșeala lui, instituțiile trebuie să facă același lucru.

România are nevoie de un stat care respectă legea, respectă justiția și respectă oamenii!