Adresată de către domnul senator: SANDU Mircea – Ionuţ
Circumscripția electorală: Nr. 20, Gorj
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declaraţiei politice: Șomajul este pe punctul de a exploda. România se confruntă cu molima orașelor mici unde se închid unitățile de producție industrială
Stimaţi colegi,
Austeritatea promovată de Ilie Bolojan, prețul uriaș al energiei electrice și a gazelor, dar și situația economică dificilă de la nivel european riscă să genereze un fenomen catastrofal pentru România: închiderea unor unități de producție industrială în orașele din provincie. Cu cât unitățile administrativ – teritoriale în cauză sunt mai mici, efectele sunt și mai dramatice. Asistăm la un val similar celui din prima jumătate deceniului de după Revoluție, când fabricile și uzinele construite în comunism și-au închis porțile, au fost tăiate și vândute la fier vechi, iar oamenii au rămas pe drumuri.
La combinatul de la Hunedoara, privatizat cu cântec în timpul guvernării Năstase, indienii de la ArcellorMittal închid activitatea. Cei 500 de oameni își vor pierd job-urile și sunt, practic, obligați să ia calea pribegiei. Combinatul de la Galați deținut de aceiaș indieni se află în reorganizare și planul propus de administratorul special tocmai a fost respins. La Liberty Galați, lucrează aproape 4.000 de oameni care nu știu ce le rezervă ziua de mâine.
Fabrica de textile de la Brad, tot din județul Hunedoara, se închide și ea. Trei sute cincizeci de femei sunt trecute în șomaj. S-a închis și fabrica de ciorapi Ciserom de la Sebeș (județul Alba), dar și Fabrica de Confecții de la Tulcea. O poveste similară și la societatea Fujikura de la Dej (județul Cluj), unde 230 de oameni nu vor mai avea unde să muncească.
O situație revoltătoare se întâmplă la șantierul naval Damen de la Mangalia, unde 1.000 de locuri de muncă vor dispărea ca prin farmec. Și asta pentru că statul român nu este capabil să ofere contracte pentru construirea unor nave care să garanteze securitatea în Marea Neagră a României. Luăm împrumut 16,7 miliarde de euro în Programul SAFE de înzestrare militară propus de Ursula von der Leyen, dar nu vrem să facem și noi niște corvete la Mangalia sau la Galați. Este strigător la cer.
Acestea sunt doar câteva exemple ale unui fenomen care se va accentua. INS raportează deja două luni consecutive (iunie și iulie) de scădere a producției industriale. Analiștii vorbesc despre o scădere totală anuală de 4% în 2025, față de anul trecut. Vorbim în termeni nominali, pentru că, dacă am pondera cu inflația, căderea în abis ar fi mai aproape de 20%.
Din păcate, reacția din partea autorităților centrale este cvasiinexistentă. Ba din contră, se încearcă acoperirea dezastrului prin cosmetizarea cifrelor. INS a raportat că şomajul ajuns în luna iulie 2025 la un nivel de 5,8%. Ceea ce poate crea impresia că e un nivel acceptabil. Dacă intrăm însă în profunzime, vom vedea că lucrurile stau mult mai rău. Dacă dăm la o parte lucrătorii part time şi pe cei care au ieşit demult din şomaj şi nici nu mai caută loc de muncă, rata şomajului se dublează, depăşind 10%. Mai rău, tot potrivit Institutului Naţional de Statistică, rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, adică între 15 şi 64 ani, a fost de 63,3% în al doilea trimestru al anului 2025. Dacă ne ducem în orașele de provincie, șomajul real poate să depășească 50% – 60%. Mai ales că aceste unități administrativ – teritoriale se bazează mai mult pe ce reușesc să producă, decât pe servicii.
Actualul Guvern pare să nu înțeleagă aceste realități și își imaginează, așa cum propun unii propagandiști, că toți ar trebui să ne mutăm în București, Timișoara, Cluj-Napoca, Iași sau Brașov. Făcând asta, spun ei, am rezolva problemele sociale uriașe cu care se confruntă cealaltă Românie căreia ei nu-i dau nicio șansă. Practic, o astfel de gândire care îi vizează doar pe cei cărora le merge bine nu face altceva decât să pustiască țara. Acele mii de români din Hunedoara, Dej, Brad, Mangalia, Sebeș, Tulcea sau Galați nu vor găsi altă șansă decât să ia drumul pribegiei.
Două lucruri nu înțeleg actualii guvernanți, în frunte cu Premierul Ilie Bolojan. În primul rând, că nu poți funcționa doar ca piață de desfacere, pentru că nu mai ai bani să cumperi la un moment dat, oricât ai înstrăina resursele țării. Dacă nu încurajăm industria, ajungem la un faliment național. În al doilea rând, problemele sociale ale orașelor mici sunt colosale și că nu e în interesul nimănui un nou val de depopulare al țării. Când se întreabă de ce oamenii nu mai votează partidele vechi (PSD – PNL – USR – UDMR), să știe că nepăsarea de acum a lui Bolojan sau tupeul lui Miruță care ceartă muncitorii care protestează sunt cauzele principale ale acestui fenomen.
Comments are closed