Sandu Mircea Ionuț – Declarație politică – România nu are Președinte. Nicușor Dan nu își îndeplinește obligațiile constituționale

Adresată de către domnul senator: SANDU Mircea – Ionuţ

Circumscripția electorală: Nr. 20, Gorj

Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)

Titlul declaraţiei politice: România nu are Președinte. Nicușor Dan nu își îndeplinește obligațiile constituționale

Stimaţi colegi,

La cinci luni de la preluarea mandatului de Președinte al României, în condițiile în care țara trece prin multiple crize suprapuse, șeful statului, Nicușor Dan, pare să fie un om care nu înțelege fișa postului și nici obligațiile constituționale care îi revin. Recent, în ciuda prevederilor constituționale și a jurisprudenței CCR, Nicușor Dan s-a comportat ca un „chibiț politic de joasă speță” prin participarea la evenimentul de lansare a candidaturii USeRistului Cătălin Drulă pentru Primăria Generală a Capitalei. În trecut, Traian Băsescu a fost suspendat de două ori din funcție de o majoritate PSD – PNL – UDMR pentru acțiuni infinit mai puțin explicite de încălcare a articolelor 80 alineatul 2 și 84 alineatul 1 din Constituție.

Trecând peste acest aspect, realitatea este că România nu are în acest moment politică externă, atributul principal al Președintelui. Nicușor Dan nu are reacție față de temele majore de interes pentru țară. Pe subiectul retragerii trupelor americane din țara noastră nu a avut o poziție coerentă și consistentă. Nu ne-a spus nici până acum cum a fost gestionată situația și care este planul pentru garantarea securității naționale. La fel cum nu știm nici situația Parteneriatului Strategic cu SUA. Luna trecută, a refuzat chiar să meargă la Adunarea Generală a ONU de la New York, lucru pe care nu l-a făcut niciun Președinte înaintea sa. Țara noastră a fost reprezentată de Oana Țoiu, cea care, tot conform jurisprudenței CCR, ar fi trebuit să primească un mandat din partea Parlamentului României pentru acest moment.

De altfel, pe această temă a reprezentării în plan extern, merită spus că, în afară de vizitele private în Republica Moldova, șeful statului român s-a remarcat doar prin freza ciufulită din conferințele la care participă în sistem de videoconferință. Și apoi ne mirăm că România nu contează nici în UE, nici în NATO.

Nici pe tema renegocierii PNRR, Președintele nu a avut vreo reacție semnificativă acceptând catastrofa girată de Guvernul Bolojan: tăierea a peste 7 miliarde de euro din fondurile destinate României și păstrarea termenului de implementarea a proiectelor până în vara anului 2026. Aceeași atitudine pasivă o are comandantul forțelor armate și față de mecanismul european Security Action for Europe (SAFE), program în cadrul căruia țara noastră urmează să împrumute nu mai puțin de 16,7 miliarde de euro într-un mod netransparent.

Abulia Președintelui Nicușor Dan se vede și în refuzul de a exercita atributul propunerii unor noi șefi la serviciile de informații. Suntem singura țară așa-zis democratică din Europa care stă de doi ani și jumătate fără director civil la Serviciul Român de Informații și cu un director cu grave probleme de imagine la Serviciul de Informații Externe. De asemenea, în aceeași logică a securității naționale, deși este o obligație legală, Nicușor Dan nu a prezentat nici până acum Strategia Națională de Apărare a Țării asupra căreia Parlamentul trebuie să se pronunțe. A prezentat public niște idei, nu toate rele, dar documentul lipsește cu desăvârșire.

În ceea ce privește Justiția, nu știm care sunt propunerile șefului statului pentru marile Parchete având în vedere că mandatelor actualilor procurori șefi se apropie de final. În locul unui dialog transparente deopotrivă cu societatea, dar și cu sistemul judiciar, Președintele Nicușor Dan pare să repete greșeala lui Klaus Iohannis care s-a izolat într-un turn de fildeș la Palatul Cotroceni de unde ieșea doar în momentul în care era absolut necesar.

În acest context, se vorbește în spațiul public despre perspectiva suspendării și demiterii lui Nicușor Dan din funcție. Discuția trebuie să fie însă mai profundă, pentru că realitatea obiectivă este că România nu are Președinte în acest moment. Ocupantul fotoliului se ocupă de orice altceva decât de ceea ce îi impune funcția pe care o deține în stat. În ritmul acesta, vom avea de-a face cu o disoluție totală a democrației câtă vreme multe dintre puterile prezidențiale sunt uzurpate de Guvern, Premierul având un comportament similar și față de Parlament.