Adresată de către domnul senator: SANDU Mircea – Ionuţ
Circumscripția electorală: Nr. 20, Gorj
Grupul Parlamentar: Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)
Titlul declaraţiei politice: Politica externă a României arată ca un „câine șchiop care nu vede prea bine”
Stimaţi colegi,
Ne aflăm într-un punct de inflexiune a istoriei. Se resetează sferele de influență la nivel internațional. Se fac și se desfac alianței. Ne apropiem de o abordare mult mai protecționistă a economiilor, un moment în care geopolitica devine mai importantă decât colaborarea economică. Sub ochii noștri, chiar se construiește „o nouă ordine mondială”.
Într-un moment de o asemenea însemnătate, din păcate, România este pe nicăieri în abordarea politici externe. Avem un Președinte interimar, Ilie Bolojan, care este deopotrivă ilegitim, nu înțelege nicio limbă străină și pare că a devenit o anexă a administrației de la Paris după ce l-a angajat consilier pe Dacian Cioloş. Avem un ministru de Externe, Emil Hurezeanu, cu o abordare venită din secolul XIX, omul remarcându-se doar că i-a alergat pe culoare pe Marco Rubio, secretarul de stat al SUA, şi pe Richard Grenell, reprezentant special al Preşedintelui Donald Trump. Situația reprezentării României pe plan internațional ridică semne de îngrijorare. Primul-ministru Marcel Ciolacu a preluat inițiativa în relațiile externe pe plan personal, desemnând persoane fără un mandat clar din partea Parlamentului sau a Președinției pentru a discuta cu administrația SUA. Această abordare, lipsită de transparență și de consultări publice, subminează coerența politicii externe a României.
De asemenea, problema se extinde și la nivelul diplomației noastre. Unii reprezentanți ai țării par să abordeze rolul lor cu o pasivitate îngrijorătoare. De pildă, Andrei Muraru, ambasadorul României în Statele Unite, dă impresia unei implicări limitate, fapt care afectează vizibilitatea și influența României pe scena internațională.
O politică externă eficientă necesită colaborare instituțională, claritate în atribuții și reprezentanți activi, capabili să promoveze interesele naționale cu determinare. În acest moment, aceste elemente par a lipsi.
Şi este mare păcat că am ajuns în acest punct după ce am avut de-a lungul istoriei noastre o elita de oameni politici pe plan extern de o valoare incontestabilă: Alecsandri, Kogălniceanu, Brătianu, Maiorescu, Titulescu sau Pleșu și Comănescu, după Revoluția din 89. Degradarea „centralei MAE” s-a produs pe fondul neînțelegerii rolului reprezentării externe în perioada catastrofală a turistului Iohannis, la pachet cu politizarea excesivă a Institutului Diplomatic Român.
Atribuirea funcțiilor consulare și diplomatice pe criterii politice sau clientelare a subminat grav politica externă a României. Consecințele acestei practici devin tot mai evidente: a durat 20 de ani pentru accesul în Spațiul Schengen, continuăm să fim excluși din programul Visa Waiver, iar dialogul cu administrația americană este delegat unor intermediari cu credențiale discutabile.
Clasa politică românească a adoptat o atitudine de autosuficiență periculoasă după aderarea la UE și semnarea Parteneriatului Strategic cu SUA, ca și cum istoria ar fi ajuns la capăt. Această complacență se transformă acum în izolare internațională – prețul plătit pentru comoditate și pentru un sistem bazat pe loialități personale mai degrabă decât pe competență.
Iată de ce avem nevoie de un nn Președinte care să restabilească poziția României pe scena globală, de un nou Guvern care să aibă legitimitate, iar în fruntea MAE avem nevoie ministru de Externe cu calități diplomatice excepționale, capabil să dialogheze de la egal la egal cu reprezentanții marilor puteri
Comments are closed