Datele recente publicate de Eurostat arată un adevăr dureros: tinerii din România și Bulgaria trăiesc în cele mai precare condiții materiale din Uniunea Europeană. Aproape unul din trei tineri români se confruntă cu privare materială severă, iar statul continuă să închidă ochii.
Este rezultatul direct al politicilor de nepăsare față de generația tânără, al salariilor de subzistență și al unui sistem care, în loc să îi sprijine pe tineri să își clădească un viitor, le ridică obstacole la fiecare pas.
Un profesor debutant în România primește puțin peste 3.000 de lei net. Este rușinos ca educația, pilonul de bază al dezvoltării unei societăți, să fie atât de puțin valorizată. Tinerii medici, asistenți sociali, ingineri sau profesori încep carierele cu venituri care nu acoperă nici măcar costurile de trai într-un oraș mare, în timp ce piața muncii există un deficit de personal uriaș.
Companiile și instituțiile publice continuă să ceară „minimum 2-3 ani de experiență”. În loc să creeze locuri de muncă accesibile pentru absolvenți, piața muncii le închide ușa în față, condamnându-i la șomaj sau la migrație.
Fără perspectivă, zeci de mii de tineri români pleacă anual peste graniță. Nu din comoditate, ci din disperare. România pierde anual o generație întreagă de profesioniști, de părinți, de oameni care ar fi putut construi această țară.
Este momentul ca România să investească în propriii săi tineri.
Avem nevoie urgent de programe reale pentru integrarea tinerilor în câmpul muncii, de creșterea salariilor din domeniile esențiale (educație, sănătate, cercetare), de acces la locuințe pentru tineri, prin programe eficiente și transparente și de un sistem educațional conectat la piața muncii, nu la birocrație.
România nu are voie să își abandoneze tinerii. Dacă nu îi sprijinim astăzi, nu vom mai avea cine să ne conducă mâine.
Comments are closed