Astăzi aduc în fața dumneavoastră un omagiu unuia dintre cei mai mari fii ai neamului românesc, Constantin Brâncuși, simbol al geniului creator românesc și reper fundamental al culturii universale. Data de 19 februarie, consacrată prin lege drept Ziua Națională Constantin Brâncuși, iar anul 2026 declarat Anul Constantin Brâncuși, reprezintă nu doar un act de recunoaștere instituțională, ci o datorie morală față de moștenirea pe care acesta ne-a lăsat-o.
Constantin Brâncuși nu este doar un sculptor celebru. El este expresia spiritului românesc ridicat la rang de universalitate.
Plecat dintr-un sat românesc, din Hobița Gorjului, într-o epocă marcată de lipsuri, frământări și instabilitate, Brâncuși a avut curajul de a-și urma chemarea, de a înfrunta greutățile vremurilor și de a-și afirma identitatea într-o lume artistică dominată de curente și orgolii. A muncit enorm, a trăit modest și a rămas profund legat de rădăcinile sale românești, chiar și atunci când crea la Paris, în marile centre culturale ale lumii.
Ansamblul monumental de la Târgu Jiu, Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, nu este doar o capodoperă artistică, ci o mărturie a sufletului românesc: verticalitate, iubire, reculegere, jertfă și continuitate. Este un testament al demnității noastre naționale. Este dovada că România are valori autentice, capabile să inspire generații întregi.
În vremurile dificile în care Brâncuși s-a afirmat, România trecea prin transformări profunde, prin sărăcie și nesiguranță. Cu toate acestea, el nu a renunțat. A crezut în destinul său și, prin creația sa, a demonstrat că identitatea nu este o povară, ci o forță. Astăzi, când și noi, ca națiune, traversăm provocări economice, sociale și morale, exemplul său devine mai actual ca oricând.
Românii trec prin vremuri grele. Mulți simt nesiguranță, dezamăgire, lipsă de perspectivă. Dar istoria noastră ne arată că din încercări se nasc caractere puternice și opere nemuritoare.
Brâncuși ne învață că rădăcinile sunt temelia înălțării. Ne învață că tradiția și modernitatea nu se exclud, ci se completează.
De aceea, consider că Anul Constantin Brâncuși trebuie să fie mai mult decât o simplă marcă simbolică. Trebuie să fie un an al educației culturale, al redescoperirii patrimoniului național, al promovării valorilor autentice în școli, universități și spațiul public. Tinerii României au nevoie de repere. Au nevoie de exemple reale, de modele de muncă, demnitate și credință în propriul destin.
Datoria noastră, ca reprezentanți ai poporului, este să protejăm această moștenire și să o transmitem generațiilor viitoare, nealterată, neînstrăinată și respectată.
Noi, românii, avem toate motivele să credem în destinul nostru ca neam, să avem curajul de a ne afirma identitatea și de a construi, cu verticalitate, viitorul acestei țări.
Așa cum Coloana Infinitului se înalță spre cer, tot astfel și România trebuie să se înalțe prin credință, muncă și unitate.
Comments are closed