La peste trei decenii de la evenimentele dramatice din decembrie 1989, România ar fi trebuit să fie un stat matur din punct de vedere democratic, în care libertatea, suveranitatea poporului și respectarea voinței cetățenilor să nu mai poată fi puse sub semnul întrebării.
Din păcate, realitatea ultimilor ani ne arată contrariul. Democrația românească este supusă unor presiuni tot mai mari, iar libertățile fundamentale pentru care s-a murit în stradă sunt, din nou, fragile și vulnerabile.
Românii care au ieșit în stradă în 1989 s-au jertfit pentru a-și recâștiga dreptul de a decide liber asupra propriului destin.
Au ieșit pentru mai multă libertate și mai puțină teamă. Nu au protestat pentru politicieni, nu pentru dărâmarea industriei, nu pentru falimentarea țării, ci pentru libertatea de opinie, libertatea de circulație și libertatea de a alege.
Avem datoria morală și politică de a respecta acea jertfă. Cu toate acestea, în ultimii ani am asistat la o serie de derapaje grave de la principiile democratice.
Referendumul național privind reducerea numărului de parlamentari, o expresie clară și legitimă a voinței populare, a fost ignorat cu bună știință.
Votul cetățenilor a fost tratat ca un simplu exercițiu consultativ, fără consecințe reale, ceea ce reprezintă o sfidare directă a suveranității poporului.
Mai mult, în perioada pandemiei, sub pretextul unei situații excepționale, au fost suspendate sau limitate drepturi și libertăți fundamentale: libertatea de circulație, dreptul la muncă, accesul la educație și libertatea de exprimare.
Multe dintre aceste decizii au fost luate prin acte administrative, fără o dezbatere reală în Parlament, instituția fundamentală a democrației reprezentative. Parlamentul României a fost marginalizat, iar guvernarea prin ordonanțe de urgență a devenit o regulă, nu o excepție.
Această practică subminează separația puterilor în stat și transformă executivul într-o autoritate aproape discreționară, în detrimentul controlului democratic exercitat de reprezentanții aleși ai poporului.
Culmea acestor derapaje a fost atinsă prin anularea alegerilor din decembrie 2024, prin interzicerea unor persoane de a candida fără existența unor hotărâri judecătorești definitive și prin instaurarea unei forme tot mai agresive de cenzură în spațiul public și pe platformele de social media.
Democrația nu poate exista acolo unde alegerile sunt anulate, competiția politică este restricționată arbitrar, iar opiniile incomode sunt reduse la tăcere.
Libertatea nu este un privilegiu acordat de stat, ci un drept fundamental, câștigat cu sânge și sacrificii. Este o valoare fără de care nu putem exista ca națiune liberă și demnă.
Atunci când libertatea este atacată, datoria noastră, ca parlamentari și ca cetățeni, este să o apărăm fără compromisuri.
În numele celor care au murit în 1989 și în numele generațiilor care au sperat într-o Românie liberă și democratică, avem obligația să spunem răspicat: nu putem accepta derapajele autoritare, nu putem accepta ignorarea voinței poporului și nu putem accepta transformarea democrației într-o simplă aparență.
Respectarea libertății și a democrației nu este opțională. Este o datorie!
Comments are closed