În ultimii ani, fermierii români au primit lovitură după lovitură. Taxele au crescut, costurile de producție au explodat, iar combustibilul, esențial pentru orice activitate agricolă, a devenit din ce în ce mai scump. În loc să vină cu soluții, Guvernul a ales să stea deoparte, asistând pasiv la degradarea unui sector strategic pentru economia națională.
Mai mult decât atât, închiderea combinatului de îngrășăminte Azomureș a pus capac unei crize deja profunde. România a ajuns dependentă de importuri, iar fermierii sunt obligați să cumpere îngrășăminte la prețuri mult mai mari, dictate de piețe externe.
Această situație nu este întâmplătoare, este rezultatul direct al lipsei de implicare și al unei politici economice defectuoase. În loc să protejeze producătorii români, Guvernul a permis distrugerea unei componente esențiale a lanțului agricol.
Astfel, fermierii sunt puși în imposibilitatea de a concura corect, fiind sufocați de costuri și lipsiți de sprijin real.
În același timp, piața internă a fost grav afectată de afluxul masiv de cereale din Ucraina din anii trecuți. În loc ca aceste cereale să tranziteze România, o mare parte a rămas pe piața internă, prăbușind prețurile și lovind direct în fermierii români. Depozitele s-au umplut, prețurile au scăzut sub costurile de producție, iar statul român a fost incapabil să gestioneze situația și să protejeze producătorii locali.
Această lipsă de reacție a Guvernului a generat pierderi uriașe pentru agricultori și a demonstrat încă o dată incapacitatea autorităților de a interveni eficient atunci când interesele fermierilor români sunt puse în pericol.
Iar acum, peste toate acestea, vine și problema acordului Mercosur, un nou cui bătut în sicriul agriculturii românești. În loc să apere interesele fermierilor noștri, politicienii români acceptă, tacit sau chiar complice, deschiderea pieței către produse din afara Uniunii Europene, produse care nu respectă aceleași standarde stricte impuse fermierilor români.
Aceasta nu este doar nepăsare. Este o formă de trădare economică.
Cum putem vorbi despre competitivitate când fermierii români sunt obligați să respecte reguli dure, în timp ce pe piață intră produse mai ieftine, obținute în condiții incomparabile? Cum putem vorbi despre siguranță alimentară, când distrugem producția internă?
Lipsa de transparență a Guvernului în luarea acestor decizii este la fel de gravă. Fermierii nu sunt consultați, organizațiile din domeniu sunt ignorate, iar deciziile se iau în spatele ușilor închise, fără o dezbatere reală și fără asumare.
România nu poate continua pe acest drum.
Avem nevoie de măsuri urgente și clare: sprijin pentru producția internă, politici energetice care să reducă costurile pentru industrie și agricultură, relansarea industriei de îngrășăminte, control real asupra fluxurilor de import și tranzit și, mai ales, o poziție fermă în negocierile europene, în apărarea fermierilor români.
Fermierii nu cer privilegii.
Dacă nu vom acționa acum, riscăm nu doar falimentul agriculturii românești, ci și pierderea unei părți esențiale din identitatea și siguranța noastră națională.
Comments are closed