Cele mai recente date ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) arată o realitate cutremurătoare: 8.102 copii din România cresc astăzi fără ambii părinți, plecați la muncă în străinătate, iar peste 53.000 de copii au cel puțin un părinte plecat. Față de finalul anului trecut, numărul copiilor complet lipsiți de prezența părinților este în creștere, în loc să scadă.
„Acești copii trăiesc zilnic cu dorul de mamă și tată. Cresc în case unde părintele lipsește, iar dragostea de acasă e înlocuită cu apeluri video scurte și cu promisiuni că ‘ne vedem la vară’. În unele cazuri, din nefericire, lipsa sprijinului emoțional și a unei prezențe adulte stabile a dus la tragedii, inclusiv copii care și-au pus capăt zilelor. Câte astfel de drame mai trebuie să se întâmple pentru ca autoritățile să acționeze?”, a precizat deputatul Ramona Lovin.
Potrivit datelor ANPDCA, majoritatea acestor copii sunt lăsați în grija rudelor de până la gradul IV, fără sprijin financiar din partea statului și fără monitorizare psihologică. Doar un număr redus beneficiază de măsuri formale de protecție, iar în mediul rural, unde fenomenul este cel mai răspândit, serviciile sociale sunt adesea inexistente sau insuficiente.
„În timp ce România se limitează la rapoarte statistice anuale, alte țări au adoptat măsuri concrete:
– Italia: Lege specială (2017) care obligă școlile să monitorizeze copiii cu părinți plecați și să colaboreze cu serviciile sociale locale
– Polonia: Program guvernamental „Leaving but not alone”, cu consilieri școlari plătiți de stat și sprijin financiar direct pentru familiile tutore
– România: Rapoarte obligatorii, dar fără finanțare suplimentară pentru rudele care îngrijesc copilul și fără obligația de a asigura suport psihologic constant.
Nu este o chestiune de imposibilitate legislativă sau financiară. Modelele există, funcționează în alte state europene și pot fi adaptate la realitatea noastră. Ceea ce lipsește este voința politică de a le implementa.
Solicit Guvernului și Parlamentului să trateze această problemă drept o urgență națională și să adopte imediat măsuri concrete precum:
1. Sprijin financiar direct pentru familia sau persoana care îngrijește copilul rămas fără părinți, chiar și în lipsa unei măsuri formale de plasament.
2. Plan de sprijin individual obligatoriu, cu evaluare psihologică și monitorizare periodică pentru fiecare copil aflat în această situație.
3. Program național cu centre comunitare de suport și consiliere psihologică gratuită.
4. Parteneriate între școli, primării și direcțiile de asistență socială pentru identificarea rapidă a copiilor în risc de abandon școlar și marginalizare socială.
5. Implicarea misiunilor diplomatice ale României pentru facilitarea comunicării constante între părinții din diaspora și copiii lor, inclusiv prin servicii de consiliere la distanță.
Acești copii nu sunt vinovați pentru alegerile părinților lor, dar sunt cei care plătesc cel mai greu preț al migrației economice. Dacă nu acționăm acum, riscăm să pierdem o generație întreagă, marcată de traume, lipsă de sprijin și abandon. România nu-și poate permite să ignore acest semnal de alarmă”, a declarat Ramona Lovin.
Comments are closed