În urmă cu câteva zile, un tânăr conservator, Charlie Kirk, a fost împușcat mortal pentru curajul de a vorbi despre credință și familie tinerilor din campusurile universitare.
Din păcate, în loc de compasiune și respect pentru viața frântă, niște ipocriți au aplaudat și au sărbătorit această crimă. Au dansat pe sângele unui soț, al unui tată și al unui fiu.
Sunt exact aceiași oameni care nu demult își smulgeau părul din cap pentru o presupusă palmă dată unui cetățean nepalez. Atunci strigau că violența e intolerabilă, că e groaznică, că trebuie condamnată fără ezitare. Acum, când un om a fost ucis cu un glonț, nu mai văd nicio problemă. Dimpotrivă, jubilează.
Aceasta este lumea globalistă: o palmă devine apocalipsă, dar un glonț în pieptul unui creștin conservator e prilej de sărbătoare. O lume fără busolă morală, care legitimează ura împotriva celor ce apără familia, credința și patria.
Să fie limpede: nu doar mâna asasinului a apăsat pe trăgaci. Trăgaciul a fost pregătit de ani de demonizare, de linșaj mediatic, de stigmatizare a tuturor celor care refuză să se plece în fața ideologiei globaliste. Această cultură a urii a făcut posibil asasinatul și a creat un climat în care moartea unui conservator poate fi aplaudată.
Nu vom uita și nu vom ierta această dublă măsură.
Nu vom lăsa ca sângele unui tânăr să fie șters cu ipocrizie.
Și nu vom ceda în fața celor care cred că pot ucide o idee cu un glonț.
Charlie Kirk nu a murit. Ideile pentru care a luptat sunt mai vii ca oricând.
Dumnezeu să-l odihnească. Și Dumnezeu să judece pe cei care numesc „violență” o palmă, dar fac spectacol din moartea unui creștin.
Comments are closed