Ramona Lovin – Declarație politică – Consiliul Național al Audiovizualului – instrument politic de cenzură.

Decizia de ridicare a licenței postului Realitatea TV nu este un simplu act administrativ. Este un semnal grav privind starea democrației din România. Presa ar trebui să fie a patra putere în stat. Independentă. Iar cetățenii trebuie să poată alege singuri sursele din care se informează, fără ca statul să decidă ce voci au voie să existe.

În România exista practic o singură televiziune de știri care oferea constant spațiu opoziției pentru a comunica direct cu cetățenii. Ieri, această voce a fost închisă. Nu este o întâmplare, ci un pas clar către restrângerea pluralismului și controlul discursului public.

Ni se spune că nu este o decizie politică, că este vorba despre datorii. Dar aceste datorii nu provin din taxe sau impozite, ci din amenzi. Amenzi aplicate chiar de instituția care a decis închiderea postului – Consiliul Național al Audiovizualului. Sancțiunile au fost date pentru conținutul difuzat în emisiuni, indiferent dacă afirmațiile aparțineau moderatorilor sau invitaților, și au fost aplicate repetat, până când au generat o situație imposibil de susținut.

Aceasta nu este o aplicare neutră a legii, ci un mecanism prin care o voce incomodă a fost împinsă, pas cu pas, spre închidere. Mai grav, nu toate instituțiile media sunt tratate la fel. Există o diferență evidentă între modul în care sunt sancționate anumite televiziuni și modul în care altele sunt tolerate, chiar și atunci când difuzează conținut discutabil. Această dublă măsură transformă o instituție care ar trebui să fie arbitru într-un instrument politic.

Nu putem vorbi despre democrație fără pluralism de opinii și nici despre libertate de exprimare atunci când o instituție decide selectiv ce poate fi spus și ce trebuie sancționat. Ceea ce s-a întâmplat ieri nu este doar despre un post de televiziune, ci despre limitele libertății de exprimare în România și despre dreptul cetățenilor de a avea acces la opinii diferite.

Dacă acceptăm acest precedent, următoarea țintă poate fi orice altă voce incomodă. Iar atunci nu vom mai vorbi despre democrație, ci doar despre aparența ei.

Distribuie acest articol!