Profesorii reprezintă pilonul societății încă din cele mai vechi timpuri. Ei sunt cei care formează viitorul generațiilor și transmit copiilor valori esențiale.
Cu toate acestea, în acest an, în loc ca dascălii să înceapă școla cu bucuria firească de a-și revedea elevii, mii de profesori din România sunt nevoiți să-și strige disperarea în stradă. În loc de discursuri motivaționale la festivități, dascălii vorbesc astăzi despre trădare, promisiuni încălcate și despre cum statul român i-a abandonat, încă o dată.
La doi ani de la cea mai mare grevă generală din educație din ultimele decenii, în loc ca guvernanții să înțeleagă mesajul și să îndrepte nedreptățile, am ajuns, din nou, în același punct de ruptură. Reforma educației promisă a fost o iluzie. Salariile decente, drepturile respectate și demnitatea profesorului au rămas simple lozinci de campanie, pe care PSD și PNL le-au folosit ca să își mai tragă o gură de aer electoral.
În timp ce Legea nr. 141/2025 aduce creșterea normei didactice, tăierea sporurilor și incertitudine privind voucherele de vacanță, precum și reducerea fondurilor pentru bursele elevilor, Guvernul Bolojan cere sacrificii în numele austerității. Profesorii ajung să fie considerați o „cheltuială” bugetară, deși sunt fundamentul oricărei națiuni. Mai mult decât atât, personalul didactic se confruntă cu o lipsă acută de resursă umană, motiv pentru care profesorii sunt nevoiți să rămână pe post chiar și după vârsta de pensionare. Meseria de dascăl nu mai reprezintă, pentru tineri, un interes, din cauza modului în care guvernările ultimilor zeci de ani au tratat învățământul din România. Ce se va întâmpla în următorii ani, când efectele dezastruoase ale acestor politici se vor revărsa asupra sistemului educațional?
Și culmea ipocriziei? În timp ce educația este tratată ca o povară, guvernul continuă să protejeze pensiile speciale și să întrețină sinecurile politice. Când dascălii protestează, li se spune că „sabotează” copiii. Așa arată România educată?
Adevărul nu mai poate fi ascuns. Dovada nemulțumirilor reale ale profesorilor stă în mobilizarea uriașă din această zi. La începutul de an școlar, pe 8 septembrie, peste 15.000 de profesori au protestat în Piața Victoriei, la un miting național care a culminat cu un marș spre Palatul Cotroceni.
În fiecare zi în care refuză să își respecte promisiunile, coaliția PSD-PNL-USR-UDMR condamnă o întreagă generație la mediocritate și emigrare. Și apoi se miră că România rămâne fără medici, fără ingineri, fără profesori. Păi cum să mai rămână, când educația este tratată ca pe o povară bugetară și nu ca pe o investiție vitală? Greva profesorilor nu este doar un protest sindical, este răspunsul la această nedreptate, o chemare la trezire națională și dovada vie că oamenii care cred în misiunea lor nu acceptă să fie tratați ca simple cifre bugetare.
Comments are closed