Petru Negrea – Declarație politică – Prigoana nu încetează: Românii din Cernăuți, apărați prin rugăciune și tăcere de stat

Mă adresez astăzi cu aceeași îngrijorare și cu aceeași durere în suflet cu care am vorbit și după cele întâmplate la Stăneștii de Sus.

Nu s-a schimbat nimic. Dimpotrivă – prigoana s-a adâncit. Pe 17 iunie, în orașul Cernăuți – inimă românească a nordului Bucovinei – s-a petrecut un nou act de violență și de sfidare: Catedrala „Sfântul Duh”, unde slujesc preoți români și se roagă români, a fost invadată de zeci de persoane mascate. Acești indivizi au agresat slujitorii altarului și credincioșii adunați în sfântul locaș, i-au scos afară cu brutalitate și s-au baricadat în biserică. Scopul lor? Același: trecerea forțată a catedralei sub tutela Bisericii Ortodoxe a Ucrainei.

Românii din Cernăuți s-au mobilizat. Au venit în număr mare, au stat neclintiți,

și – cu credință și demnitate – au reușit să elibereze lăcașul. Nu prin forță, ci prin curaj. Nu prin arme, ci prin rugăciune.

Însă ce a făcut statul ucrainean? A protejat agresorii. Le-a asigurat retragerea. I-a tratat cu blândețe, în timp ce românii erau ținuți la distanță de cordoane de poliție.

Nu este o întâmplare izolată. Este o strategie de uzură. A început la Stăneștii de Sus, a continuat la Cernăuți și, din nefericire, este de așteptat să nu se oprească aici. Regimul Zelenski, în ciuda sprijinului uriaș primit din partea statului român, continuă presiunea sistematică asupra comunității românești: asupra bisericilor, a limbii, a școlilor, a sufletului românesc.

Românii din Ucraina nu cer privilegii. Cer să li se respecte dreptul de a se ruga în bisericile lor. Cer să nu fie prigoniți pentru identitatea lor. Cer să fie tratați așa cum România tratează minoritatea ucraineană: cu respect, cu grijă și cu protecție.

Și, totuși, autoritățile de la București tac, în frunte cu administratia prezidențială și Guvernul României. În schimb, sprijinul pentru Ucraina continuă – financiar, logistic, politic – fără nicio condiționare clară de respectarea drepturilor românilor.

Cer, cu toată responsabilitatea pe care o port ca parlamentar român:

• O reacție publică imediată din partea statului român, în apărarea comunității românești din Ucraina;
• Convocarea ambasadorului Ucrainei pentru explicații privind incidentele de la Cernăuți și Stănești;
• Monitorizare internațională privind tratamentul aplicat minorităților naționale din Ucraina, în paralel cu parcursul european al acestei țări.

Ucraina nu trebuie învinovățită pentru agresiunea pe care o suferă. Dar nici nu poate invoca războiul ca scuză pentru încălcarea drepturilor omului.

România a fost un prieten adevărat. Acum este momentul ca Ucraina să ne arate că nu ne consideră doar un vecin de sacrificiu. Românii din nordul Bucovinei nu mai pot fi tratați ca niște tolerați. Ei sunt acolo de veacuri. Au construit acele biserici. Au păstrat vie limba română, credința ortodoxă și sufletul românesc.

Nu putem pretinde că suntem un stat suveran și demn, cât timp stăm muți când frații noștri sunt umiliți la ei acasă. Istoria nu iartă tăcerile lașe. Iar Dumnezeu nu binecuvântează frica atunci când adevărul este călcat în picioare.