Ieri, în Piața Victoriei, ciobanii, oierii și fermierii români au transmis un mesaj pe care această sală trebuie să-l audă.
Au ajuns la capătul puterilor.
Nu au venit să ceară privilegii. Au venit să vorbească despre dreptul lor de a munci, de a-și crește animalele, de a-și păstra fermele și de a produce hrană aici, în România.
Vă vorbesc astăzi nu doar ca deputat. Vă vorbesc și ca unul dintre ei, ca om care crește oi și știe ce înseamnă viața la stână.
Știu ce înseamnă să te trezești la patru dimineața și să termini munca aproape de miezul nopții. La animale nu există sâmbătă, duminică sau sărbătoare.
Și, cu toate acestea, fermierul este prins între restricții la export, sacrificarea animalelor în contextul măsurilor sanitar-veterinare, despăgubiri întârziate, taxe, pășuni scumpe, prețuri mici la lapte și carne, motorină, furaje, îngrășăminte și o birocrație care îl sufocă.
Cât mai putem cere fermierului român să reziste?
Ieri au fost depuse la Guvern 16 revendicări: redeschiderea exporturilor, soluții privind măsurile sanitar-veterinare, despăgubiri, taxe, pajiști, combaterea transporturilor ilegale și reguli care să țină cont de realitatea din ferme.
Aceste revendicări trebuie analizate serios și trebuie să primească răspunsuri clare.
România trebuie să aibă grijă de capacitatea ei de a-și produce hrana. Dacă dispar fermele românești, ele nu se reconstruiesc peste noapte.
Putem vorbi despre tehnologie. Putem vorbi despre modernizare. Dar modernizarea agriculturii nu trebuie să însemne dispariția celui care produce laptele, carnea și hrana de fiecare zi.
Condamn fără echivoc orice act de violență.
Reprezentanți ai crescătorilor s-au delimitat, de asemenea, public de vandalism.
Dar incidentele nu trebuie să acopere problemele reale pentru care crescătorii au venit la București.
De aici, din Parlament, avem obligația să-i ascultăm pe cei care muncesc pământul și cresc animalele acestei țări.
Pentru că atunci când dispare un fermier, nu dispare doar o afacere.
Dispare o gospodărie.
Dispare o familie din sat.
Dispare o bucată din capacitatea României de a-și produce propria hrană.
Respect pentru fermierul român.
Respect pentru munca lui.
Și răspunsuri concrete la problemele lui.

Comments are closed