Către: Domnul Alexandru-Florin Rogobete, ministrul Sănătății
De la: Domnul Petre PUŞCAŞU, deputat în circumscripția electorală nr.31 Prahova
Subiectul întrebării: Clarificări despre sustenabilitatea stimulentelor financiare pentru medici la Spitalul Județean de Urgență Ploiești și implicațiile asupra politicilor de resurse umane din sănătate
Domnule ministru,
Consider că situația semnalată la nivelul Spitalului Județean de Urgență „Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești, unde autoritățile județene au decis acordarea unor stimulente financiare lunare pentru medici în scopul compensării deficitului de personal și al acoperirii liniilor de gardă, reflectă o problemă sistemică a politicilor de resurse umane din sistemul public de sănătate. Măsura, deși prezentată ca soluție punctuală și urgentă, indică disfuncționalități mai profunde legate de capacitatea statului de a asigura distribuția echilibrată a personalului medical, predictibilitatea veniturilor și stabilitatea organizatorică a unităților sanitare.
Decizia de a utiliza veniturile proprii ale spitalului pentru susținerea unor stimulente financiare, într-un cuantum estimat la peste 1,6 milioane lei pentru un singur trimestru, ridică o serie de probleme privind sustenabilitatea financiară, echitatea între unități sanitare și coerența cadrului național de salarizare. În absența unor mecanisme unitare și a unei strategii naționale clare, astfel de intervenții locale riscă să genereze discrepanțe majore între spitale comparabile, accentuând competiția internă pentru personal și migrația medicilor între instituții publice.
Mai mult, faptul că aproximativ 40 de medici ar urma să beneficieze de aceste stimulente exclusiv în funcție de volumul gărzilor efectuate sugerează că presiunea pe personalul existent a atins un nivel critic, iar soluția adoptată tratează efectele, nu cauzele deficitului. Deficiențele de recrutare, dificultățile de ocupare a posturilor vacante și problemele cronice ale liniilor de gardă reprezintă fenomene recurente în numeroase spitale publice, ceea ce reclamă o abordare strategică la nivel național.
Din punctul meu de vedere, utilizarea repetată a stimulentelor financiare ca instrument principal de retenție indică lipsa unor politici structurale eficiente privind cariera medicală, distribuția specialiștilor și condițiile de muncă. În plus, impactul acestor măsuri asupra bugetelor spitalelor și asupra calității actului medical trebuie evaluat riguros, nu tratat ca simplă ajustare administrativă.
Având în vedere aceste aspecte, vă solicit să precizați:
- Care este evaluarea Ministerului Sănătății asupra practicii acordării de stimulente financiare din veniturile proprii ale spitalelor publice, ce mecanisme de control și coordonare există pentru a preveni apariția unor dezechilibre majore între unități sanitare, dacă ministerul deține o analiză privind numărul spitalelor aflate în situații similare de deficit critic de personal și ce măsuri structurale intenționați să adoptați pentru corectarea cauzelor care generează recurgerea constantă la astfel de soluții excepționale?
Comments are closed