În opinia mea, România traversează astăzi o etapă periculoasă, în care statul cere tot mai mult de la cetățeni, dar oferă tot mai puțin în schimb. Guvernul vorbește despre „aliniere” la standarde occidentale atunci când majorează impozitele, dar evită cu obstinație aceeași logică atunci când vine vorba despre salarii, servicii publice sau protecție socială. Această dublă măsură nu este doar incorectă, ci profund nedreaptă pentru milioane de români care muncesc cinstit și se confruntă cu o sărăcire accelerată.
Consider că majorarea impozitelor pe proprietate, prezentată cu nonșalanță drept o ajustare „încă mică” față de alte state europene, ignoră complet realitatea din România. Costurile vieții au explodat: energia s-a scumpit dramatic după eșecul liberalizării pieței, alimentele și serviciile de bază sunt mai scumpe ca oricând, iar veniturile reale ale populației nu țin pasul cu aceste creșteri. În acest context, a cere românilor să plătească taxe ca în Vest, trăind însă pe salarii din Est, este o politică ruptă de realitate și lipsită de responsabilitate socială.
Din punctul meu de vedere, problema nu este doar nivelul taxelor, ci raportul profund dezechilibrat dintre cât ia statul și cât oferă în schimb. Românii plătesc tot mai mult, dar se lovesc de spitale insuficient dotate, de un sistem de educație aflat într-o reformă permanent ratată, de servicii sociale slabe și de o administrație care rămâne greoaie și ineficientă. Aceasta nu este aliniere europeană, ci o transferare a poverii pe umerii cetățenilor, fără asumarea obligațiilor statului.
Apreciez că reformele sunt necesare, dar constat că multe dintre reformele promovate de acest Guvern au eșuat în a proteja populația. Liberalizarea pieței de energie este un exemplu clar: promisă ca soluție pentru eficiență și prețuri corecte, a devenit un factor major de vulnerabilizare pentru familiile cu venituri medii și mici. Astăzi, aceeași logică se aplică și în zona fiscală, unde statul cere mai mult fără a oferi siguranță, stabilitate sau servicii la standarde decente.
Am adresat o întrebare parlamentară prim-ministrului României pentru că, în opinia mea, Guvernul trebuie să răspundă clar la o întrebare fundamentală: de ce românii trebuie să suporte o povară fiscală comparabilă cu cea din țările occidentale, în timp ce salariile, sănătatea, educația și serviciile sociale rămân mult sub aceste standarde? Aștept explicații și, mai ales, aștept o schimbare de abordare a situației din partea Guvernului!
România nu poate fi construită pe ideea că cetățeanul trebuie să strângă cureaua la nesfârșit, în timp ce statul își justifică eșecurile prin comparații selective cu alte țări! Pentru că o guvernare responsabilă începe cu respect pentru munca oamenilor, pentru proprietatea lor și pentru dreptul la un trai decent! Fără acest respect, orice discurs despre reforme și aliniere europeană rămâne gol de conținut!
Comments are closed