Astăzi nu o să vorbesc despre statistici, ci despre aerul pe care îl respirăm, despre mirosul greu care, în fiecare dimineață, le aduce aminte ploieștenilor că trăiesc într-un oraș sacrificat între rafinării, nepăsare și interese economice! Ploieștiul a devenit simbolul unei Românii care tolerează poluarea, dar nu ar trebui să mai tolereze indiferența!
De ani de zile, autoritățile locale și centrale pasează responsabilitatea de la un birou la altul, în timp ce oamenii din oraș și zona periurbană își cresc copiii cu ferestrele închise. Se fac „controale”, se dau „amenzi”, dar aerul rămâne la fel de toxic, iar mirosul de sulf, amoniac și benzen nu dispare prin comunicate de presă!
Este momentul ca în Ploiești să existe monitorizare în timp real, transparentă, cu date publice și accesibile oricărui cetățean! Este momentul ca marile companii petroliere să plătească adevăratul preț al poluării – nu doar amenzi simbolice, ci investiții concrete în filtre, în tehnologii curate și în sănătatea comunității!
Solicit, pe această cale, Ministerului Mediului și Gărzii de Mediu să înceteze să mai fie spectatori și să devină apărători ai cetățenilor! Cerem Consiliului Local Ploiești să facă din aerul curat o prioritate, ci nu doar o temă de campanie!
Pentru că nu putem vorbi despre dezvoltare durabilă într-un oraș unde oamenii își încep ziua cu dureri de cap și o termină cu fereastra închisă! Ploieștiul nu mai are nevoie de scuze! Are nevoie de aer!
Comments are closed