Creșterea accelerată a dependenței României de importurile de energie nu mai poate fi tratată ca o fluctuație conjuncturală, ci ca un simptom al unei politici publice incoerente – datele din 2025 ne arată o majorare semnificativă a importurilor de electricitate și o creștere abruptă a celor de gaze naturale, în condițiile în care consumul intern nu a explodat, iar România dispune, încă, de resurse și capacități care ar trebui să asigure un grad ridicat de autonomie.
Din punctul meu de vedere, problema nu este lipsa potențialului energetic, ci incapacitatea statului de a construi un sistem echilibrat și predictibil. În ultimii ani, s-a vorbit mult despre tranziția energetică, despre extinderea capacităților regenerabile, despre modernizare, dar, în realitate, aceste investiții nu au fost însoțite de dezvoltarea infrastructurii de stocare, de consolidarea capacităților de producție de bază sau de o planificare coerentă a echilibrului între surse.
Rezultatul este, stimați colegi, un sistem vulnerabil, în care România ajunge să importe energie exact în momentele critice, la prețuri ridicate, în timp ce exportă în alte intervale, fără o strategie clară, iar această lipsă de coerență nu este o problemă tehnică, ci una de decizie politică!
Consider că dependența de importuri într-un sector strategic precum energia nu este doar o chestiune economică, ci una care ține de securitatea națională și, într-un context european volatil, în care competiția pentru resurse este tot mai intensă, România nu își poate permite să devină un consumator dependent, în loc să fie un actor stabil și predictibil.
În opinia mea, este necesară o schimbare de abordare: investiții accelerate în capacități de producție stabile, dezvoltarea reală a sistemelor de stocare, corelarea politicilor de sprijin pentru regenerabile cu nevoile sistemului și, mai ales, asumarea unei strategii energetice pe termen mediu care să reducă dependența de importuri.
Pentru că, fără aceste corecții, ceea ce vedem astăzi ca o creștere a importurilor va deveni, în scurt timp, o dependență structurală, iar această dependență va fi plătită, inevitabil, de economie și de fiecare consumator.
Din punctul meu de vedere, energia nu poate fi gestionată prin improvizații și ajustări de moment și, din acest motiv, România are nevoie de coerență, de responsabilitate și de decizii asumate, înainte ca această vulnerabilitate să devină ireversibilă!
Comments are closed