Adresată: Ministrului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Domnului Petre-Florin Manole
De către doamna senator: Luminița PĂUCEAN-FERNANDES
Circumscripția electorală: nr. 34, Sibiu
Grupul parlamentar: ALIANŢA PENTRU UNIREA ROMÂNILOR
Obiectul întrebării: Funcționarea mecanismului național de prevenție în protecția copilului
Stimate Domnule Ministru,
Situațiile dramatice apărute recent în spațiul public, inclusiv în județul Sibiu, unde măsura plasamentului în regim de urgență a fost dispusă doar după producerea unor evenimente grave repetate, ridică o problemă esențială: sistemul național de protecție a copilului funcționează preventiv sau predominant reactiv?
În calitate de autoritate centrală care coordonează metodologic sistemul prin Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, vă solicit să precizați clar:
- Care este mecanismul procedural obligatoriu prin care o familie este identificată proactiv ca fiind în risc sever, în absența unei sesizări formale?
- Există un cadru normativ care să impună evaluarea automată a unei familii atunci când apar evenimente grave repetate ce afectează minorii?
- Dacă da, indicați expres baza legală și fluxul procedural.
- Dacă nu, de ce nu există un asemenea mecanism?
- Cine are responsabilitatea administrativă directă atunci când intervenția statului se produce doar post-factum, după producerea unui eveniment tragic?
- Ce standarde naționale de timp există între identificarea unui risc major și instituirea unei măsuri de protecție specială?
- Considerați că actualul cadru legislativ și metodologic asigură prevenția reală sau sistemul funcționează în principal pe bază de reacție la sesizări?
Protecția copilului nu poate rămâne la nivel declarativ. Dacă prevenția nu are mecanisme clare de declanșare, atunci intervenția devine inevitabil tardivă.
Comments are closed