PÂNĂ CÂND?

Românii au stat în case, respectând starea de urgență. Ce au făcut, în acest timp, autoritățile statului român?

1. Parlamentul și președintele României au legalizat educația sexuală, în sistemul de învățământ, care a devenit obligatoriu de la grădiniță (de la grupa mare – în toamna asta și de la grupa mică – în 2030).

2. Parlamentul și președintele României au decis că, în magazinele din România, nu mai este voie să se afișeze eticheta ”produs/fabricat în România”; magazinele nu mai au obligația de a achiziționa alimente românești, de a le face promovare și de a le crea spații speciale. Firmele care încalcă legea fiscală nu mai pot fi pedepsite cu ridicarea licențelor, ci doar cu amendă.

Statul român nu a atacat decizia (din 2015 a) Bruxelles-ului în acest sens – așa cum avea posibilitatea să o facă – la Curtea de Justiție a UE. Europarlamentarii români (PNL și marii „patrioți” de la PSD și PMP – inclusiv fostul președinte Băsescu) au tăcut mâlc, fiind la fel de vinovați ca și parlamentarii de la București.

3. Camera Deputaților și Senatul ne-au blagoslovit, pe rând, cu autonomia maghiară din centrul României și cu obligativitatea limbii maghiare în administrație.

4. Autoritățile centrale și locale au închis ochii la jaful deșănțat din pădurile țării.

5. Guvernul actual (ca și guvernele PSD) a continuat să se împrumute, bani care nu intră în investiții, ci în consum, sporind povarea financiară a datoriilor care trebuie plătite de viitoarele generații de români, împuținate prin avort, distrugerea familiei – ca instituție și prin emigrare masivă a tinerilor. Datoria României a fost zero lei, în 1989, 269 miliarde lei – în 2015 și a ajuns în martie 2020 la 401 miliarde lei = 132 miliarde lei în numai 5 ani.

În plus, România se împrumută la dobânzi mai mari decât Ungaria și Polonia (state care au și ratinguri mai bune pe piața internațională): la împrumuturile pe 10 ani – de 2 ori mai mult decât Ungaria și de 4 ori mai scump decât Polonia.

6. România plătește, anual, cu 2 miliarde euro mai mult pe importul de alimente, față decât obține din exportul de alimente.

Dacă toate aceste acțiuni nu se pot numi ”trădare de neam și de țară” atunci spuneți dvs, cum ar trebui numite.