CĂTRE,
BIROUL PERMANENT AL CAMEREI DEPUTAȚILOR
În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) și ale art. 92 și 93 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, vă înaintăm propunerea legislativă intitulată „Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor” spre dezbatere și adoptare.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.
De asemenea, adresăm rugămintea de a solicita avizele Consiliului Legislativ și Consiliului Economic și Social.
INIȚIATOR:
Senator AUR Vlahu Nicolae ___________________
EXPUNERE DE MOTIVE
Prezenta inițiativă legislativă are ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în vederea consolidării cadrului juridic privind răspunderea patrimonială și disciplinară a magistraților, cu respectarea independenței justiției, garantată de Constituția României.
Proiectul vizează operaționalizarea unor mecanisme de răspundere existente în lege, care, în fapt, sunt în mare măsură lipsite de efect util. Modificarea nu are în vedere sancționarea actului de justiție sau a interpretării juridice.
Potrivit art. 52 alin. (3) din Constituția României: Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Deși Legea nr. 303/2022 reglementează în mod formal acest mecanism de atragere a răspunderii profesionale, analiza aplicării sale efective reflectă faptul că acțiunea în regres este foarte dificil de realizat. Acest lucru este cauzat de existența unui termen special de exercitare a acțiunii în regres, coroborat cu durata îndelungată a procedurilor administrative obligatorii.
Prezenta inițiativă legislativă corectează disfuncționalități structurale ale cadrului normativ existent, în scopul asigurării caracterului efectiv al normelor privind atragerea răspunderii magistraților.
În sfera erorilor judiciare a fost adăugată nerespectarea deciziilor Curții Constituționale a României sau a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, pe lângă încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material ori procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Aceleași dispoziții privind nerespectarea deciziilor Curții Constituționale a României ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii au fost adăugate și în cadrul definițiilor prevăzute la art. 272 din Legea 303/2022 privind reaua-credință și grava neglijență.
Motivația adăugării deciziilor CCR și a RIL pronunțate de ICCJ o reprezintă faptul că acestea sunt acte jurisdicționale cu caracter general obligatoriu, potrivit art. 147 alin. (4) și art. 126 alin. (3) din Constituție. Eliminarea acestei norme în anul 2022 a avut un impact negativ asupra caracterului efectiv al obligativității deciziilor CCR și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, reintroducerea acestora fiind necesară pentru asigurarea coerenței ordinii constituționale și a disciplinei profesionale a magistraților.
De asemenea, modificarea formei actuale a art. 269 alin. (12) din Legea 303/2022 devine necesară, fiind structurată în două articole distincte:
(12) După comunicarea hotărârii definitive pronunțate în acțiunea prevăzută la alin. (1) prin care a căzut în pretenții, statul, prin Ministerul Finanțelor, va exercita acțiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului, fără a putea aprecia asupra oportunității exercitării acesteia.
Prin această modificare, statul, prin Ministerul Finanțelor exercită în mod automat acțiunea în regres, urmare a hotărârii pronunțate în condițiile art. 269 alin. (1) prin care a căzut în pretenții, fără a mai analiza oportunitatea exercitării acțiunii în regres. Conform prevederilor alin. (12), hotărârea adoptată de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile alin. (10) prin care s-a constatat faptul că eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă constituie temei al răspunderii disciplinare.
Această distincție este necesară, fiindcă urmare a anchetei desfășurate de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii se va proceda la atragerea răspunderii disciplinare a magistratului, dacă s-a constatat faptul că eroarea judiciară este urmarea exercitării funcţiei de către judecător sau procuror cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
Cu aceeași fortă, hotărârea adoptată de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii va putea fi folosită de către magistrat în apărarea sa, în cazul prevăzut de art. 269 alin. (10) lit. c) din Legea 303/2022.
Soluția legislativă nu afectează independența judecătorilor și procurorilor, întrucât nu vizează soluția judiciară în sine, ci încălcarea unor obligații exprese, clar și limitativ prevăzute. Deși legea în vigoare prevede obligația statului de a exercita acțiunea în regres, mecanismul este condiționat de parcurgerea unei proceduri prealabile care, în fapt, lipsește de eficiență această obligație, dat fiind și termenul de un an în care poate fi exercitată acțiunea în regres.
Astfel, prin actuala modificare se consacră caracterul obligatoriu și necondiționat al exercitării acțiunii în regres, în cazul în care există o hotărâre definitivă prin care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare ale magistraților. De asemenea, se elimină orice marjă de apreciere a oportunității exercitării regresului și se asigură corelarea efectelor hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii cu răspunderea patrimonială și disciplinară. Aceste soluții sunt conforme jurisprudenței naționale și europene, urmând ca magistrații să își exercite toate drepturile prevăzute de lege în cadrul respectivei acțiuni în regres a statului.
Un alt element esențial al proiectului îl constituie majorarea termenului de exercitare a acțiunii în regres, de la un an la trei ani de la data plăţii de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire, acesta fiind termenul general de prescripție pentru exercitarea unei acțiuni, constituind un termen rezonabil pentru statul român. Totodată, pentru a preveni orice risc de presiune financiară disproporționată și pentru a proteja patrimoniul personal al magistraților, proiectul instituie obligația încheierii unei asigurări de răspundere civilă profesională, în prezent existând doar dreptul acestora de a încheia o asigurare. Pe de altă parte, asigurarea nu afectează independența magistraților, existând și în cadrul altor profesii și acoperă riscurile patrimoniale rezultate din exercitarea funcției, în cazurile în care se admite acțiunea în regres a statului împotriva magistratului.
Prin ansamblul soluțiilor propuse, proiectul consolidează respectarea Constituției, transformă mecanismele de răspundere existente în instrumente efective, fără a afecta independența justiției, fiind pe deplin compatibil cu Constituția României și cu normele europene.
În temeiul art. 111 alin. (1) din Constituția României, republicată, vă adresăm rugămintea de a solicita Guvernului să comunice punctul de vedere asupra prezentei propuneri legislative.
INIȚIATOR:
Senator AUR Vlahu Nicolae ___________________
LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege
Art. I – Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, cu modificările și completările ulterioare, se completează și se modifică după cum urmează:
- La articolul 268, alineatul (4) litera a) se modifică și se completează și va avea următorul cuprins:
„(4) Există eroare judiciară atunci când:
a) s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material ori procesual sau în nerespectarea deciziilor Curții Constituționale a României ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.”
- La articolul 269, alineatul (12) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(12) După comunicarea hotărârii definitive pronunțate în acțiunea prevăzută la alin. (1) prin care a căzut în pretenții, statul, prin Ministerul Finanțelor, va exercita acțiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului, fără a putea aprecia asupra oportunității exercitării acesteia.”
- La articolul 269, după alineatul (12) se introduce un nou alineat, alineatul (12¹), cu următorul cuprins:
„(121) Hotărârea adoptată de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în condițiile alin. (10) prin care s-a constatat faptul că eroarea judiciară este urmarea exercitării funcției de către judecător sau procuror cu rea-credință sau gravă neglijență constituie temei al răspunderii disciplinare.”
- La articolul 269, alineatul (13) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(13) Termenul de exercitare a acțiunii în regres este de trei ani de la data plății de către stat a sumelor datorate cu titlu de despăgubire.”
- La articolul 269, alineatul (16) se modifică și va avea următorul cuprins:
„(16) Judecătorii și procurorii au obligația de a încheia o asigurare de răspundere civilă profesională pentru riscurile patrimoniale rezultate din exercitarea funcției, în condițiile legii. Asigurarea va fi acoperită integral de către judecător sau procuror.”
6. La articolul 271, după litera s) se introduce o nouă literă, litera ș), cu următorul cuprins:
„ș) nerespectarea deciziilor Curții Constituționale ori a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii.”
7. Articolul 272 se modifică și se completează și va avea următorul cuprins:
„Art. 272
(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual sau deciziile Curții Constituționale a României ori deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.
(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual sau deciziile Curții Constituționale a României ori deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii.”
Art. II – Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
Comments are closed