M-am bucurat nespus să-l întâlnesc pe Excelenţa Sa Manoj Kumar Mohapatra, fost ambasador al Indiei în Guatemala şi, în prezent, ambasador al Indiei în România. Am discutat despre comerţ şi afaceri, dar şi despre cultură, şi în mod special despre Mircea Eliade.
Am descoperit un diplomat de carieră vorbind cu pasiune despre ţara lui natală, pe care Eminescu, Haşdeu, Vasile Pogor sau Constantin D. Georgian (1850–1904) au admirat-o. Idei din Upanişade s-au strecurat în Scrisoarea I, aşa cum fragmente din epopeea Mahabharata au ajuns să fie disecate de braşoveanul Gheorghe Bogdan-Duică la începutul secolului trecut.
Lingvişti precum Lazăr Șăineanu şi Theofil Simenschy, dar mai ales istorici ai religiilor, de la Mircea Eliade şi Arion Roşu până la Ioan Petru Culianu, Anton Zigmund-Cerbu (pasionat de buddhismul Theravada şi Mahayana) ori Andrei Scrima, s-au lăsat fascinaţi de marele subcontinent indian.
Cine, oare, a uitat povestea de dragoste scrisă-n Calcutta, alături de Maitreyi Devi (protejata lui Tagore)? În casa tinerei poetese, tânărul savant român l-a întâlnit pe Surendranath Dasgupta cu scopul de-a studia sanscrita, pali şi bengaleza.
Când s-a stins chimia, a apărut geografia iar Eliade a decis să-şi purifice simţurile într-un ashram din Himalaya.
Am pomenit, în discuţiile cu domnul ambasador, şi figura lui Samuel Brassai (1797–1897), polimat transilvănean, care a colecţionat circa 100 de titluri sanscrite în biblioteca Academiei Române din Cluj-Napoca, dar şi contribuţiile lui Cicerone Poghirc (1928–2009) la formarea unor generaţii de studenţi interesaţi de studiul comparat al religiilor.
India ancestrală şi India modernă comunică prin fire subterane. Excelenţa Sa Manoj Kumar Mohapatra mi-a transmis acest mesaj elementar: „nu vă pierdeţi identitatea. Nu vă lăsaţi colonizaţi. Nu renunţaţi la bogăţia spirituală a strămoşilor.”
Privind spre India, România poate învăţa importanţa menţinerii propriei sale memorii culturale.
Comments are closed