Astăzi se împlinesc 85 de ani de la masacrele de la Treznea și Ip – două dintre cele mai cumplite tragedii din istoria Transilvaniei. În septembrie 1940, imediat după Dictatul de la Viena, trupele ungare au intrat în satele românești și au ucis cu o cruzime greu de imaginat peste 100 de oameni – români nevinovați, copii, femei și bătrâni.
Această rană a rămas adâncă în memoria poporului român, dar, din păcate, clasa politică de după 1989 a tratat-o cu indiferență. De 35 de ani, conducătorii acestei țări au preferat să tacă, să minimalizeze și să ignore datoria morală pe care o avem față de martirii noștri. În loc să apărăm ferm memoria victimelor, am asistat la complicități, la concesii rușinoase și la lipsă de demnitate națională.
Este inadmisibil ca, la comemorările de astăzi, reprezentanți ai UDMR – parte a guvernărilor succesive ale României – să participe în calitate de oficiali ai statului român, dar să refuze să se exprime în limba română, chiar pe pământ românesc. Aceasta nu este doar lipsă de respect, ci o sfidare directă la adresa poporului care i-a trimis aici și a victimelor pe care pretind că le omagiază.
Trebuie să spunem răspicat: politicienii care au condus România în ultimele decenii poartă responsabilitatea morală pentru această stare de umilință națională. Ei au transformat memoria martirilor în simple ceremonii sterile, în timp ce realitatea istorică este ascunsă sau relativizată.
Masacrele de la Treznea și Ip nu pot fi uitate, nu pot fi negociate și nu pot fi îngropate sub tăcerea vinovată a celor care au pus interesele politice mai presus de adevăr și demnitate. Avem datoria să cerem respect, să ne afirmăm identitatea și să apărăm memoria celor care au murit pentru simplul fapt că erau români.
Cine nu învață lecția Treznea și Ip este condamnat să repete istoria.
Comments are closed