Lidia Vadim-Tudor – Declarație politică – Nicușor Dan – președintele sistemului, susținut de aceleași partide care au prădat România ani la rând

La ceas de cumpănă pentru neamul românesc, când oamenii simpli încă mai sperau într-o rază de dreptate, sistemul a strâns din nou rândurile. Și-a pus omul. L-au luat pe Nicușor Dan, i-au făcut o imagine de tehnocrat „nepătat”, i-au șlefuit discursul și l-au aruncat în fața unei țări obosite, cu alegeri măsluite și conștiințe manipulate.

Să nu ne amăgim: Nicușor Dan nu este președintele românilor. Este președintele sistemului. Este omul lor, nu al nostru. Este susținut de aceleași partide care au prădat România ani la rând, care au vândut resursele, au distrus educația, au umilit antreprenorii români și au sufocat cultura și credința strămoșească.

Am asistat la o mascaradă electorală, organizată cu cinism, într-un decor strâns de sfori invizibile, trase atât din interior, cât și de afară. Puteri străine, ambasade, consultanți „strategici” și interese care n-au nimic de-a face cu binele României au vegheat atent ca lucrurile să decurgă „corect”. Corect pentru ei, nu pentru noi.

Românii au cerut în ultimele luni, prin sute de mii de glasuri, revenirea la turul doi. Voiau alegere reală, nu impunere. Voiau libertate, nu dictate. Ce-au primit în schimb? Tăcere, ignorare, o Constituție călcată în picioare. Au fost înfrânți nu la urne, ci în culise, în laboratoarele de strategie politică, în birouri unde se decide soarta noastră fără ca noi să contăm.

Nicușor Dan nu va fi un lider, ci o semnătură. Una care va aproba orice va veni „de sus” – de la Bruxelles, de la Paris, de oriunde, numai nu din inima acestui popor. Nu va schimba nimic, fiindcă n-are voie să schimbe. A fost pus acolo să asigure continuitatea colonizării tăcute, să păzească porțile prin care alții intră și iau ce vor.

România nu mai e o țară liberă. Alegerile din acest an au fost un ritual golit de sens, un simulacru de democrație. Dar focul din inima românului nu s-a stins și va veni o zi când poporul va cere socoteală – nu doar celor care au mințit, ci și celor care au tăcut.

Până atunci, să nu uităm: nu avem președinte. Avem un actor într-o piesă scrisă de alții.

Distribuie acest articol!